Saturday, May 26, 2012

La bustul marelui porc

Emil Borcean,În Linie Dreaptă
Toţi iubim porcul anonim. Pentru jumări, cârnaţi, cotlete, piftie, muşchiuleţ, costiţă, chifteluţe şi pate.
Unii iubesc în mod deosebit porcul de cenaclu. Pentru volumele de caltaboşi poetici, grohăitul patetic şi calp, pasiunea delirantă a bălăcitului în noroi şi pofta neistovită de putere şi adulare. Azi îi ridică chip cioplit în parcul Icoanei din Bucureşti.
“Un bust al poetului Adrian Păunescu va fi dezvelit sâmbătă, de la ora 12.00, în parcul Grădina Icoanei din Capitală, informează un comunicat remis MEDIAFAX de Primăria Sectorului 2. La eveniment şi-au anunţat participarea numeroase personalităţi ale vieţii culturale româneşti, scriitori, membri ai familiei, prieteni ai artistului.”
În general lumea mănâncă porc, nu se identifică cu el. Altele au fost animalele cu care oamenii au dezvoltat o relaţie magică de-a lungul timpului. Ursul, bizonul, jaguarul, vulturul (ca să mă rezum la câteva exemple de pe cele două continente americane) au fost preţuite în mod special datorită calităţilor şi forţelor primordiale pe care le puteau conferi celui suficient de îndemânatic şi curajos pentru a le răpune în urma unei întreceri pe viaţă şi pe moarte. Supravieţuitorul îşi însuşeste esenţa animalului cucerit şi devine părtaş la lumea spiritelor eterne. Vraciul consfinţeşte, într-o ceremonie sacră la care participă întreg tribul, transferul de potenţă către noul posesor şi reafirmă prin el legătura dintre viaţa tranzientă şi imanenţa lumii dincolo de umbre.
 Citește mai mult aici.