Pentru cei mai tineri de 35 de ani, Piaţa Universităţii reprezintă doar un punct de reper pe harta Bucureştiului. Pentru cei trecuţi de vârsta respectivă, piaţa Univiersitatii reprezintă şi altceva:locul în care a vut loc cea mai de durată demonstraţie anticomunistă din istoria României.
În urma alegerilor din Duminica Orbului, câştigate de criptocomunistii conduşi de Ion Iliescu, cei care au realizat că revoluţia din decembrie 1989 era pe cale de a fi acaparată de eşaloanele inferioare ale Partidului Comunist au ieşit în stradă pentru a-şi exprima dezaprobarea. Locul ales de protestanţi:Piaţa Universităţii. Mii de oamenii se adunau zilnic în Piaţă, unii dintre ei alegând să rămână acolo chiar peste noapte. De la balconul Pieţei se ţineau discursuri anti-Iliescu şi se cântau cântece anti-regim.
Ion Iliescu i-a catalogat pe demonstranţi drept "golani". Din păcate, nu s-a limitat la atât.La îndemnul acestuia,în data de 13 iunie au sosit în Bucureşti mai multe garnituri de tren încărcate cu mineri din Valea Jiului, veniţi să apere "democraţia". Aceştia au fost atent direcţionaţi către Piaţa Universităţi unde, cu o violenţă ieşită din comun, i-au maltratat cu o cruzime venita parca din Evul Mediu pe toţi cei care se aflau acolo şi au făcut greşeala de a se retrage prea încet din calea hoardelor.
Regizorul Stere Gulea a realizat un documentar intitulat "Piaţa Universităţii", inspirat de evenimentele din acele zile. La vremea la care a fost realizat, difuzarea documentarului a fost interzisă în sălile de cinema.Mulţumită YouTube şi în special userului bogdan 895 , am reuşit să-l găsesc şi îl voi posta aici, pentru toţi cei interesaţi să-l (re)vadă. Primele 3 filme reprezintă documentarul "Piaţa Universităţii", cel de-al patrulea adună reportaje ale televiziunilor străine despre evenimentele din 13-15 iunie 1990.
Din păcate, autorul moral al crimelor din 13-15 iunie-Ion Iliescu-îşi plimbă rânjetul nestingherit pe unde doresc muşchii tovărăşiei sale, în timp ce unii "analişti politici" îl consideră un soi de exemplu de urmat pentru politicienii în devenire.
Recomand vizionarea, ca de altfel şi excelentul editorial al Nicoletei Savin.
Pentru că nu trebuie să uităm şi pentru că unii dintre noi au ales să nu ierte.
În urma alegerilor din Duminica Orbului, câştigate de criptocomunistii conduşi de Ion Iliescu, cei care au realizat că revoluţia din decembrie 1989 era pe cale de a fi acaparată de eşaloanele inferioare ale Partidului Comunist au ieşit în stradă pentru a-şi exprima dezaprobarea. Locul ales de protestanţi:Piaţa Universităţii. Mii de oamenii se adunau zilnic în Piaţă, unii dintre ei alegând să rămână acolo chiar peste noapte. De la balconul Pieţei se ţineau discursuri anti-Iliescu şi se cântau cântece anti-regim.
Ion Iliescu i-a catalogat pe demonstranţi drept "golani". Din păcate, nu s-a limitat la atât.La îndemnul acestuia,în data de 13 iunie au sosit în Bucureşti mai multe garnituri de tren încărcate cu mineri din Valea Jiului, veniţi să apere "democraţia". Aceştia au fost atent direcţionaţi către Piaţa Universităţi unde, cu o violenţă ieşită din comun, i-au maltratat cu o cruzime venita parca din Evul Mediu pe toţi cei care se aflau acolo şi au făcut greşeala de a se retrage prea încet din calea hoardelor.
Regizorul Stere Gulea a realizat un documentar intitulat "Piaţa Universităţii", inspirat de evenimentele din acele zile. La vremea la care a fost realizat, difuzarea documentarului a fost interzisă în sălile de cinema.Mulţumită YouTube şi în special userului bogdan 895 , am reuşit să-l găsesc şi îl voi posta aici, pentru toţi cei interesaţi să-l (re)vadă. Primele 3 filme reprezintă documentarul "Piaţa Universităţii", cel de-al patrulea adună reportaje ale televiziunilor străine despre evenimentele din 13-15 iunie 1990.
Din păcate, autorul moral al crimelor din 13-15 iunie-Ion Iliescu-îşi plimbă rânjetul nestingherit pe unde doresc muşchii tovărăşiei sale, în timp ce unii "analişti politici" îl consideră un soi de exemplu de urmat pentru politicienii în devenire.
Recomand vizionarea, ca de altfel şi excelentul editorial al Nicoletei Savin.
Pentru că nu trebuie să uităm şi pentru că unii dintre noi au ales să nu ierte.
No comments:
Post a Comment