După mai bine de 2 săptămâni de vacanţă, iată-mă în sfârşit acasă şi cu câteva ore la dispoziţie, aşa că o să vă povestesc în câteva vorbe şi mai multe imagini despre experienţa mea românească.
Deşi marea majoritate a prietenilor mei au o situaţie financiară de la acceptabil în sus, aproape nici unul din ei nu vrea să audă de politică. Mi-aş dori să-i văd pe vreo câţiva dintre ei implicaţi direct, chiar candidând la funcţii publice. Cunoscându-i foarte bine, aş paria că ar avea o prestaţie net superioară politicienilor care apar zilnic la Irealitatea TV sau Antenele lui Felix, încât ţi-e greu să-i deosebeşti de simbriaşii realizatori de talk-showuri din ograda mogulilor.
La capitolul economie, două lucruri mi-au atras atenţia în mod deosebit: calitatea superioară a serviciilor şi potenţialul uriaş, neexploatat încă, al agriculturii româneşti.
Chiar şi situaţia din mediul rural, deşi dramatică la prima vedere, are o şansă de redresare. Tinerii satelor pleacă masiv la muncă în Vest, iar banii agonisiţi se întorc în economia românească. O dată cu apariţia unor investitori serioşi în agricultură, situaţia celor de la sate se va îmbunătăţi în mod sensibil.
Bucureştiul. Din punct de vedere al ritmului de viaţă şi al oportunităţilor, aş putea împărţi România liniştit între Bucureşti şi restul lumii. Oraşul trăieşte 24 de ore pe zi, în fiecare zi. Cea mai plăcută impresie mi-a lăsat-o calitatea serviciilor(să fiu clar, nu mă refer decât strict la serviciile din mediul privat;n-am avut ocazia să interacţionez suficient de mult cu funcţionari de stat încât să-mi fac o părere). Centrul Vechi al oraşului a devenit punctul principal de atracţie pentru cei care sunt în vacanţă sau pur şi simplu doresc să se distreze în orice zi, la orice oră. Îmi amintesc de dificultatea cu care am găsit o masă liberă la o terasă de pe Lipscani într-o duminică la ora 4 dimineaţa.
Deşi am lăsat în urmă România de doar o zi şi sunt nespus de bucuros de reunirea cu familia, parcă mi s-a făcut deja dor şi abia aştept următoarea vacanţă. Sau, de ce nu, repatrierea.
Deşi marea majoritate a prietenilor mei au o situaţie financiară de la acceptabil în sus, aproape nici unul din ei nu vrea să audă de politică. Mi-aş dori să-i văd pe vreo câţiva dintre ei implicaţi direct, chiar candidând la funcţii publice. Cunoscându-i foarte bine, aş paria că ar avea o prestaţie net superioară politicienilor care apar zilnic la Irealitatea TV sau Antenele lui Felix, încât ţi-e greu să-i deosebeşti de simbriaşii realizatori de talk-showuri din ograda mogulilor.
La capitolul economie, două lucruri mi-au atras atenţia în mod deosebit: calitatea superioară a serviciilor şi potenţialul uriaş, neexploatat încă, al agriculturii româneşti.
Chiar şi situaţia din mediul rural, deşi dramatică la prima vedere, are o şansă de redresare. Tinerii satelor pleacă masiv la muncă în Vest, iar banii agonisiţi se întorc în economia românească. O dată cu apariţia unor investitori serioşi în agricultură, situaţia celor de la sate se va îmbunătăţi în mod sensibil.
Bucureştiul. Din punct de vedere al ritmului de viaţă şi al oportunităţilor, aş putea împărţi România liniştit între Bucureşti şi restul lumii. Oraşul trăieşte 24 de ore pe zi, în fiecare zi. Cea mai plăcută impresie mi-a lăsat-o calitatea serviciilor(să fiu clar, nu mă refer decât strict la serviciile din mediul privat;n-am avut ocazia să interacţionez suficient de mult cu funcţionari de stat încât să-mi fac o părere). Centrul Vechi al oraşului a devenit punctul principal de atracţie pentru cei care sunt în vacanţă sau pur şi simplu doresc să se distreze în orice zi, la orice oră. Îmi amintesc de dificultatea cu care am găsit o masă liberă la o terasă de pe Lipscani într-o duminică la ora 4 dimineaţa.
Deşi am lăsat în urmă România de doar o zi şi sunt nespus de bucuros de reunirea cu familia, parcă mi s-a făcut deja dor şi abia aştept următoarea vacanţă. Sau, de ce nu, repatrierea.
No comments:
Post a Comment