La mulţi ani 2011!

Motivul succesului cărţii lui George W Bush? Este urât de prea mulţi

 Sfârşit de an. Toată lumea se întrece în topuri. Cine a fost cel mai popular, iubit de public, de succes în anul care se incheie? Una din comparaţiile sfârşitului de an a fost între numărul de cărţi vândute de foştii preşedinţi George W Bush şi Bill Clinton. Statisticile arată că George W Bush a vândut în primele 2 luni de la lansare 2 milioane de exemplare, un număr aproape egal cu cel al copiilor vândute de cartea lui Bill Clinton în 2 ani. Întrebarea care se pune în mod natural e ce a determinat succesul fulminant al memoriilor lui George W Bush. Nu vă mai ţin în suspans, mai ales acum în prag de Anul Nou. Răspunsul corect e:numărul imens al celor care l-au urât pe George W Bush i-a făcut pe aceştia să-i cumpere cartea, pentru a afla cum îşi justifică fostul preşedinte deciziile luate în timpul mandatului. Departamentul de Satiră şi Umor din cadrul MSNBC va urează la mulţi ani! Singurul lucru care lipseşte pentru ca tabloul să fie complet sunt glumele cu ospătari.
 

Iniţiativa "green"-doar o altă metodă de redistribuire a bogăţiei în America

 Administraţia Obama foloseşte iniţiativa de creare a locurilor de munca ecologice-"Green Jobs" ca metodă de redistribuire a resurselor. Pentru cei mai puţin familiari cu terminologia, iată ce presupune filozofia respectivă: Îi taxăm pe cei care au bani, iar din banii colectaţi inventăm un program guvernamental, să-i zicem Green Jobs. Numim persoana potrivită să se ocupe de distribuirea fondurilor şi banii vor ajunge la cine trebuie. Ai cazier? Nici o problemă! Noi  nu-i discriminăm pe cei care au trecut pe la puşcarie. Şi ca să ne asigurăm că programul va fi un succes, să-i facem responsabili de angajări pe fraţii noştri de la New Black Panters. Iată cum sunt atraşi în mod echitabil amatorii de slujbe "green", finanţate din banul contribuabilului american:
  "We got jobs for black men.Some of you can't pass background checks because you can't pass background checks or the other things just like dealing with white folks...The black power movement can offer you a 15 dollars an hour job with no goddamn background checks"
  Malik Zulu Shabazz- lider New Black Panter Party- 20 decembrie 2010.

 Pe parcursul înregistrării avem şi privilegiul de a afla cum s-a descurcat Van Jones cu distribuirea banilor alocaţi pentru "Green Jobs", pe perioada în care a deţinut funcţia de "Green Jobs CZar" în administraţia Obama.Onorabil, dacă e să-i întrebăm pe cei programaţi să beneficieze de pe urma iniţiativei"green".
Welcome to Obamaland!

Aflăm de la experţi:Constituţia S.U.A. e confuză, pentru că a fost scrisă cu peste 100 de ani în urmă

 Liberalii ne ajută să ne completam educaţia. Lecţia de azi:Constituţia S.U.A. Profesor:Ezra Klein-Washington Post. Invitat să comenteze ştirea conform căreia republicanii intenţionează să citească în întregime Constituţia S.U.A. la deschiderea noii sesiuni a legislativiului american, expertul nostru e de părere că iniţiativa respectivă e o totală pierdere de vreme, din două motive: Textul e confuz pentru că a fost redactat acum peste 100 de ani şi oamenii înţeleg şi interpretează textul Legii Fundamentale în funcţie de interesele personale. Aştept cu nerăbdare lecţia următoare, în care Klein va veni cu propuneri care să transforme textul învechit în ceva trendy, pe înţelesul liberalilor.

Radio Erevan Breaking News:americanii susţin redistribuirea bogăţiei

În liniştea dintre Crăciun şi Anul Nou o ştire şocantă îşi face loc:americanii sunt în favoarea redistribuirii bogăţiei. Cum ar veni, îngroaşă rândurile adepţilor filozofiei robinhudiene, reprezentată în zilele noastre la cel mai înalt nivel:Casa Albă. Invitatul realizatoarei de la RT(Radio Erevan nu mai dădea bine, aşa că l-au rebranduit) face parte dintr-o profesie de care nimeni nu auzise înainte de campania electorală pentru prezidenţialele din 2008:community organizer. Cum ar veni, unul care, în lipsa unei preocupări utile societăţii, bate cartierele sărace ajutându-i pe cetăţenii acestora să găsească un mod cât mai organizat şi eficace de a obţine pomeni de la Guvern. Şi ghici de unde face Guvernul rost de bani de pomeni? Hai că v-aţi prins: de la nenorociţii de milionari şi miliardari care se îmbogăţesc pe zi ce trece pe spinarea clasei muncitoare. Conform invitatului nostru, deşi cuvinte ca"socialism" şi "comunism" au fost stigmatizate de un sistem educaţional manipulator, oamenii incep sa vada din ce în ce mai clar lumina de la capătul tunelului.Lumina generată de lampa lui Ilici.
În spiritul comunitar open-minded, le sugerez simpaticilor realizatori de la RT să schimbe titltul segmentului, din "Shades of Gray" în "Shades of Brown".

Liberalii din New Jersey au coşmaruri. Cu Chris Christie

Alegerea lui Chris Christie(R) în postul de Guvernator al Statului New Jersey în noimbrie 2009 a constituit prefaţa unei dintre cele mai usturătoare înfrângeri suferite de Partidul Demeocrat în decenii-alegerile intermediare din noiembrie 2010. Abordarea directă, fără ocolişuri a problemelor cu care se confruntă statul New Jersey atrage atenţia media şi sustinearea din partea celor pe care îi reprezintă.Stilul său i-a cucerit până şi pe cei care nu au o pasiune pentru evoluţiile de pe scena politică. Principalele teme pe agenda lui Christie sunt reducerea deficitului bugetar şi reforma sitemului de educaţie. Legislativul din New Jersey(majoritar democrat) şi sindicatele din învăţământ nu se arată însă prea dispuse în a colabora cu Guvernatorul, de aici rezultând o luptă la scenă deschisă între cele două tabere. Cam inegală, ar zice unii. Cum poate schimba un singur om sistemul de unul singur? Să nu ne grăbim. Christie se dovedeşte un luptător de calibru, care pare să puncteze cu fiecare ocazie.
Am selectat câteva secvenţe video care vorbesc de la sine despre cel care, în opinia multora, ar trebui să-şi depună candidatura pentru alegerile prezidenţiale din 2012.
Despre primele luni petrecute în funcţia de Guvernator:



Despre opoziţia sindicatelor din învăţământ împotriva reducerilor beneficiilor acordate profesorilor:



Explicând unei profesoare nemulţumite cum e cu sistemul capitalist:



În cadrul unei conferinţe de presă, răspunzând unui reporter îngrijorat de stilul confrontational de abordare al Guvernatorului



Invitat să vorbească la cina oferită de Institutul Goldwater:



Indiferent dacă va candida în 2012 sau nu, un lucru e sigur:coşmarul liberalilor din New Jersey are acum un nume-Chris Christie.

Un adevărat erou:Louie Zamperini

 Într-o lume în care valoarea se calculează în milioanele de dolari încasate la box-office, în care principiile, morala, onestitatea şi modestia tind să devină doar nişte cuvinte prăfuite ratacite între coperţile dicţionarului, mai există încă oameni a căror viaţă se confundă cu istoria.
 
 Jocurile Olimpice de la Berlin: tânărul Louie Zamperini atrage atenţia Führer-ului printr-un impresionant ultim tur de pistă în cursa de 5.000 de metri.Hitler insistă să-l cunoască şi să-l felicite personal.
 
 În 1941, Louie se înrolează în U.S.Army Air Force, fiind trimis la baza aeriană din Hawaii . După mai multe misiuni încheiate cu succes, bombariderul B-24 pilotat de Louie sucombă în urma unei defecţiuni tehnice. Louie supravieţuieşte accidentului, fiind salvat de forţele navale japoneze după 47 de zile petrecute în derivă pe apa  Oceanului. Scăpat cu viaţă după teribila întâmplare, este luat prizonier de către japonezi. În acest timp, familia sa abandonase speranţa de a-l mai vedea vreodată în viaţă, crezându-l ucis în misiune.La sfârşitul războiului, este eliberat şi se intoace acasă fiind primit cu onorurile cuvenite unui adevărat erou.
   Întâlnirea cu pastorul Billy Graham îi va schimba viaţa pentru totdeauna, făcându-l să-şi întoarcă faţa către credinţa în Dumnezeu. Se întâmpla în 1949. În următorii 60 de ani, Louie a servit drept mentor pentru tineri care aleseseră drumul greşit în viaţă, a purtat torţa olimpică la Jocurile Olimpice din 1984-Los Angeles, s-a întors în Japonia de două ori(o data pentru a-şi ierta torţionarii din perioada prizonieratului-în anii '50, a doua oară peentru a purta torţa olimpică la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Nagano din 1998 ) şi a continuat să vorbească public despre experienţele trăite şi despre credinţa în Dumnezeu.
 Povestea lui Louie Zamperini este cea a unui erou a cărui viaţă  se confundă cu istoria Americii din ultimul secol.    





Louie Zamperini-website oficial http://www.louiezamperini.com/
Memorii-Devil at my heels-http://tiny.cc/gxybg
Carte biografica:Laura Hillenbrand-Unbroken: A World War II Story of Survival, Resilience, and Redemption http://tiny.cc/iogcq

Joe Trippi-Revolution will not be televised

 Pentru cei care se definesc prin cuvintele"Political junkie" şi pentru pasionaţii de campaniile electorale, cartea lui Joe Trippi e o lectură obligatorie.
 
 Consultant politic cu peste 100 de campanii electoralela activ, Joe Trippi a atras atenţia presei şi a opiniei publice în campania din 2004 pentru alegerile prezidenţiale din S.U.A., când a activat ca manager de campanie pentru candidatul democrat la preşedinţie Howard Dean.
http://en.wikipedia.org/wiki/Joe_Trippi
  Trippi e deschizătorul de drumuri pentru ceea ce a însemnat utilizarea Internetului ca instrument principal de comunicare în campania electorală. Metodele folosite de campania lui Dean în 2004, îmbunătăţite de noile mijloace devenite disponibile ulterior au dus la propulsarea candidatului Barack Obama la preşedinţia S.U.A. în 2008.
 
 Cartea e o lectură  fascinantă, prin modul în care combină fapte şi emoţii trăite de autor de-a lungul experienţei sale ca manager de campanie a lui Dean şi nu numai cu tehnici de campanie care au schimbat pentru totdeauna modul în care se va face campanie politică: bottom up/open source, networking şi  blogging. Dacă va întrebaţi ce lipseşte ca fotografia să fie completă, răspunsul natural e "social media". Motivul? Facebook şi YouTube nu existau la data respectivă, iar MySpace se lansase de doar câteva luni. Uimitor, când ne gândim că e vorba de doar 7 ani în urmă, ci nu de Evul Mediu. Poate doar Evul Mediu al Internetului.
 
 Trippi şi stafful de campanie  au folosit mijloacele disponibile la momentul respectiv: MeetUp.com şi blogurile. MeetUp este un website unde cei cu diferite hobby-uri sau cauze pe care la susţin au ocazia să întâlnească persoane cu preocupări similare. Grupurile stabilesc întâlniri periodice, unde discută pe marginea subiectelor de interes comun. Reţeaua de susţinători ai lui Dean s-a dezvoltat în numai câteva luni de la 432 la 190.000 de membri. Incurajatati de succesul MeetUp, Trippi şi stafful de campanie au creat un MeetUp paralel:GetLocal, care a ajuns la rândul său să adune 170.000 de membri.Numerele respective par ridicole în zilele noastre, când pagina de Facebook a artistei Lady Gaga adună peste 25 de milioane de fani, dar în anul 2003 reprezentau un fenomen fără precedent.  Comparaţia e cât se poate de bună în a releva potenţialul fantastic al Internetului şi în special al website-urilor de socializare, al căror număr de utilizatori creşte exponenţial de la un an la altul.
 
 Stafful de campanie nu a folosit comunităţile on-line doar pentru a-şi face public mesajul politic, dar a devenit sursa principală de finanţare a campaniei prezidenţiale pentru Howard Dean. Startegia echipei Dean a fost următoarea: sute de mii de donaţii  a câte 20, 50 sau o sută de dolari vor totaliza mai mult decât cine pompoase pentru donorii cu dare de mână, unde participarea se onorează cu contribuţii de la 2.000 de dolari în sus. Mai ales când numărul celor dispuşi să contribuie cu sumele respective e limitat şi majoritatea lor erau deja  susţinători ai adversarilor lui Dean-John Kerry şi John Edwards. Tactica s-a dovedit strălucită, totalul donaţiilor pentru Howard Dean ajungând la 50 de milioane de dolari la sfârşitul campaniei.
http://en.wikipedia.org/wiki/Howard_Dean#Fundraising
 Open source, bottom up: Trippi a dat dovadă de inteligenţă şi vizionarism în folosirea ideilor venite de la simpatizanţii lui Dean. Aceştia au jucat un rol activ în crearea şi îmbunătăţirea mesajelor campaniei.Aflat în pană de idei în anumite situaţii,  Joe nu avea decât să lanseze o întrebare către comunitatea on-line, feed-back-ul fiind aproape instantaneu.
 
 Ceea ce ar fi putut însemna cea mai mare surpriză din istoria alegerile prezidenţiale americane s-a încheiat pe 19 ianuarie 2004, ziua în care au avut loc Caucasul pentru nominalizarea candidatuldui democrat la prezidenţiale în statul Iowa. Discursul care de obicei recunoaşte meritele învingătorului(Dean ieşise al treilea în cursa din Iowa, fiind depăşit de John Kerry şi John Edwards ) a luat o turnură surprinzătoare: candidatul Dean, entuziasmat de suporterii de care era înconjurat, a început să înşire statele pe care urma să le câştige în drumul spre Casa Albă, într-un discurs presărat cu ceea ce avea să rămână cunoscut drept "Dean scream". Pentru a înţelege mai bine ce s-a întâmplat, iată clipul discursului din acea seară:


 Clipul, difuzat  de toate televiziunile de nenumărate ori, a însemnat începutul sfârşitului pentru Howard Dean. Gafa respectivă, laolaltă cu altele făcute pe parcursul campaniei de  candidatul aflat la prima sa campanie majoră au blocat drumul acestuia către nominalizarea din partea Partidului Democrat.
 
 Deşi candidatul său n-a câştigat, Joe Trippi a reuşit să revolutioneze modul în care se va face campanie electorală pentru totdeauna. 4 ani mai traziu, folosind puterea Internetului aflat în era Social Media,  Barack Obama ajungea preşedintele S.U.A.
 
 Ce va urma. Social media e un fenomen care se extinde cu o putere virală, iar cei care nu sunt pregătiţi pentru această revoultie vor avea soarta celor care încearcă să se împotrivească  unui Tsunami cu mâinile goale. Trăim timpuri exponenţiale:




 Revoluţia a început! Nu deschideţi televizoarele, de data asta nu veţi găsi nimic acolo.

Povestea lui Joe Trippi in propriile sale cuvine, aici:  http://joetrippi.com/blog/ 
 Găsiţi cartea lui Trippi aici:  http://tiny.cc/c2y3b.

Cea mai noua unealtă a luptei de clasă:taxa pe moştenire

 Joia trecută s-a votat în Camera Reprezentatilor legea care introduce taxa pe moştenire: 35% pentru averile ce depăşesc 10 milioane de dolari. Pachetul legislativ în care se regăseşte taxa respectivă este rezultat al compromisului dintre Preşedintele Obama şi republicani,menit să menţină nivelui de taxare din era Bush, care ar urma să crească în cazul în care noua iniţiativă legislativă nu va fi fost promulgată înainte de 31 decembrie.
  Este de menţionat faptul că la momentul promovării pachetului legislativ sus-menţionat taxa pe moştenire în S.U.A. era zero.
  Democraţii, aceşti Robini Huzi ai clasei nemuncitoare, nu s-au mulţumit cu introducerea noii taxe, ci şi-au arătat nemulţumirea că nivelul de taxare nu e îndeajuns de ridicat. Alternativa propusa de acestia cuprinde reducerea pragului minim de taxare la 7 milioane sau creşterea procentului de taxare la 35 la 45 de procente din valoarea moştenirii.
http://www.foxnews.com/politics/2010/12/17/despite-tax-deal-battle-estate-tax-likely-continue/
  Într-un interviu acordat Russia Today ,Rep.Jan Schakowsky(D-Ill) îşi arată  dispreţul faţă de bogaţii Americii, avertizând că S.U.A. se îndreaptă spre modelul ţărilor bananiere, unde un procent foarte mic al populaţiei deţine majoritatea resurselor financiare. Un model clasic de invidie îndreptata împotriva celor care sunt motorul economiei americane şi principalii creatori de locuri de muncă. Să-i amintim doamnei Schakovsky două aspecte care îi privesc pe cei înfieraţi cum mânie proletara de Domnia-Sa: Cei mai bogaţi 1% dintre americani plătesc 40% din totalul taxelor colectate anual de I.R.S. şi totalul taxelor federale pe venit colectate de la cei mai bogaţi 1%  depăşeşte încasările provenite de la ultimii 95%.
http://www.taxfoundation.org/publications/show/250.html




 Corului invidiosilor i se alătură şi Barney Frank(Rep. D-Ma), care aduce argumentul că cei care moştenesc averi n-au contribuit la ele cu sudoarea frunţii, de aceea trebuie neapărat să le împartă cu Statul. Ce conteză că-i taxăm de două ori, că doar au de unde să dea, nu?
  


Îi provoc pe cei tentaţi să plece urechea la cei care îi dispreţuiesc pe bogaţi să-şi pună o singură întrebare: Când a fost ultima data când o persoană săracă v-a oferit un loc de muncă?

  De citit:Bernard Goldberg:Thank God for rich people
http://www.bernardgoldberg.com/thank-god-for-rich-people/

Update: O dezbatere interesanta asupra subiectului la Fox Business Channel

Radio Erevan încă emite. Avem dovada!

O dezvăluire care va şoca naţiunea americană: Russia Today ne informeza despre cum deţinuţii din puşcăriile americane muncesc 7 zile pe săptămână fără să fie plătiţi. Asta e sclavie, nu? Realizatoarea segmentului despre tratamentele inumane la care sunt supuşii respectivi deţinuţi invocă Amendamentul al treisprezecelea din Constituţia S.U.A. ca argument:

Amendment 13 - Slavery Abolished.

1. Neither slavery nor involuntary servitude, except as a punishment for crime whereof the party shall have been duly convicted, shall exist within the United States, or any place subject to their jurisdiction.

2. Congress shall have power to enforce this article by appropriate legislation.

Ceea ce jurnalista noastră omite cand face trimitere la Amendamentul 13 e faptul că persoanaele condamnate definitiv pentru o infracţiune nu se bucură de protecţia oferita de amendamentul respectiv

Adevarul insa devine un detaliu insignifiant, cand în joc e încălcarea drepturilor omului de către regimul imperialist al S.U.A.

Invitat în studio pentru a comenta "senzaţionala" dezvăluire e nimeni altul decât Malik Zulu Shabazz, preşedintele New Black Panter Party, cunoscut pentru promovarea antisemitismului şi a rasismului îndreptat împotriva majorităţii albe.

Atât realizatorea emisiunii cât şi invitatul său sunt impresionaţi de modul în care deţinuţii din 6 centre de detenţie din statul Georgia au reuşit să-si coordoneze protestul.Ceea ce nu pare să-i deranjeze pe cei doi e faptul că mijloacele folosite de deţinuţi pentru a comunica sunt ilegale, cum ar fi folosorea telefoanelor mobile sau amanuntul ca persoanele incarcerate nu se bucura de aceleasi drepturi ca cetatenii de rand.Aşadar, statul american îi exploatează cu cruzime pe criminali, în timp ce plătitorii de taxe scot din buzunar $22.650 pe an pentru întreţinerea fiecărei persoane încarcerate:

http://en.wikipedia.org/wiki/Incarceration_în_the_United_States#Cost

Nu putem sa nu mentionam pe final ca operaţiunea de re-branding a Radio Erevan a fost încununată de succes. Noua denumire:Russia Today.

Să-i cunoaştem pe luptătorii pentru drepturile civile.Azi:Al Sharpton

O întreprindere foarte profitabilă în America zilelor noastre e militantismul pentru drepturile civile ale minorităţilor şi lupta împotriva discriminării, cu condiţia ca victimele să aparţină minorităţilor. Unul din stâlpii luptei anti discriminare este Al Sharpton. Fost candidat pentru nominalizare la prezidenţialele din anul 2004 din partea Partidului Democrat, Sharpton sare iese la atac ori de câte ori se iveşte oportunitatea de a câştiga capital politic de pe urma unei situaţii controversate.
Iată ce găsim pe pagina dedicată lui Al Sharpton de pe Wikipedia, la capitolul gay rights:

"Sharpton is a supporter of equal rights for gays and lesbians, including same-sex marriage. During his presidential campaign in 2003, Sharpton said he thought it was insulting to be asked to discuss the issue of gay marriage. "It's like asking do I support black marriage or white marriage.... The inference of the question is that gays are not like other human beings.
"Sharpton is leading a grassroots movement to eliminate homophobia within the Black church."

Norocul activistului nostru pare să fi expirat acum câteva zile, însă. Într-un clip de promovare al unui documentar despre viaţa şi activitatea lui Morton Downey, Jr-un controversat realizator de talk show din anii '80- programat să fie lansat în 2011, pelicula îl surprinde pe reverendul Al exprimându-şi dezgustul faţă de minoritatea al cărei apărător se declară :"I am tired of them acting big” zice Sharpton adresându-se audienţei . "You ain't nothing! You a punk faggot -now come on and do something".

Nu-mi rămâne decât să mă întreb cum ar fi reacţionat vasnicul nostru luptător în cazul în care personajul din imagine ar fi fost un adversar politic al stimabilului, şi nu el însuşi. Pronunţarea expresiei"standard dublu" în cazul lui Sharpton e ca şi cum am vorbi de funie în casa spânzuratului.

John Stewart despre Obama:Delusional

Reacţiile la scena în care preşedintele Obama îi predă ştacheta lui Bill Clinton n-au întârziat să apară. Şi nu puţine au fost cele venite de la stânga, de unde Obama se aştepta mai puţin. Priviţi cum Jon Stewart îl pune la colţ în genunchi, pe coji de nucă:

The Daily Show With Jon Stewart	Mon - Thurs 11p / 10c
Obama Leaves Bill Clinton in White House Briefing Room
www.thedailyshow.com
Daily Show Full Episodes Political Humor & Satire Blog</a> The Daily Show on Facebook

Bill Clinton-a treia oară preşedinte. Pentru o oră

Vineri a vut loc la Casă Albă o întîlnire între preşedintele Obama şi fostul preşedinte Clinton. Clinton a fost invitat să împărtăşească din experienţa pe care a avut-o la jumătatea primului mandat(în 1994), când republicanii au preluat controlul ambelor camere ale Legislativului. Cu toate acestea, Clinton a reuşit să ajungă la un compromis cu republicanii din Congres, fapt ce l-a ajutat să câştige cel de-al doilea mandat 2 ani mai târziu.
După întâlnirea cu pricina, cei 2 preşedinţi au apărut în sala de conferinţe de presă , luindu-i pe nepregătite pe consilierii de imagine ai Casie Albe. Lucrurile au luat de aici o turnura bizară: Bill Clinton s-a instalat la podium şi a început să vorbească, avându-l pe Obama în dreapta sa. După catreva minute, Obama s-a scuzat cum că Prima Doamnă îl aştepta de vreo jumătate de oră şi că el trebuie s-o taie. Nici o problemă, l-a asigurat Bill şi a rămas singur să dialogheze pentru vreo oră cu corpul de presă de la Casă Albă.
Aşa s-a scris o pagină noua de istorie, care va fi cunoscută sub numele de Outsourcing the Presidency.

Democraţii şi controlul asupra mass media

În martie 2004 se lansa postul de radio Air America, în dorinţa de a contrabalansa influenţa realizatorilor conservatori de talk show ca Rush Limbaugh, Sean Hannity şi Mark Levin. Proiectul s-a dovedit un total eşec, întreprinderea liberală sfârşind prin declanşarea procedurilor de faliment în ianuarie 2010.
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2010/01/21/AR2010012103868.html
Înfrângerea suferită pe piaţa liberă a ideilor nu i-a descurajat pe liberali.Realizând că publicul american nu e înnebunit după ideile stângiste, tot ce le-a rămas de făcut e să încerce să intimideze şi să reducă le tăcere media nealiniată.
Marţea trecută, într-un interviu acordat MSMBC, Al Sharpton pleda pentru interzicerea de către FCC(Federal Communications Commission) a talk show-ului lui Rush Limbaugh, pe motiv de remarci pe care respectivul le considera ca fiind rasiste.

În spiritul toleranţei liberale, Al Sharpton nu e împotriva libertăţii de exprimare a lui Rush Limbaugh, cu condiţia ca acesta să se exprime în particular, la el acasă.Rush trebuie să fie atent să nu-l deranjeze pe Al atâta timp cât foloseşte lungimile de undă publice.
Al Sharpton nu e singurul care atacă media nealiniată regimului Obama.Van Jones, fost "Green Jobs Czar" în administraţia Obama, forţat să demisioneze când publicul a aflat despre simptiile sale comuniste , pledează de asemenea pentru controlul asupra media.


Într-un moment de sinceritate, senatorul Rockfeller(D-WV), scârbit de retorica partizană din media, sugera FCC să închidă Fox News şi MSNBC. Mi-a plăcut echidisatnata senatorului, care pune pe acelaşi plan ţânţarul şi elefantul: Fox News are în mod constant de 2-3 ori mai mulţi telespectatori decât MSMBC.
http://tvbythenumbers.zap2it.com/2010/12/10/cable-news-ratings-for-thursday-december-9-2010/75050
De asemenea, Fox News e singurul post tv la care comentatorii şi invitaţii cu vederi conservatoare contează cu adevărat.Reducerea la tăcere a Fox News e visul umed al oricărui liberal.

Tabloul n-ar fi complet fără comisarul FCC, care consideră că publicul american are dreptul la un anumit gen de ştiri şi că e treaba guvernului de a veghea ca aceste ştiri să ajungă la public.


Atacurile exemplificate anterior nu sunt întâmplătoare. Fox News şi realizatoriii conservatori de talk-showuri sunt văzuţi de liberali ca vinovaţi principali în pierderea alegerilor intermediare de către democraţi. Chiar a doua zi după alegeri, Obama punea eşecul democraţilor nu pe seama politicilor falimentare ale executiviului şi legislativului, ci prin dificulatatile de comunicare ale administraţiei. Cum ar veni, needucaţii de americani se uită la Fox News, ascultă Rush Limbaugh la radio şi sfârşesc prin a vota cu republicanii.

George W Bush la Tonight Show

Aseară am dat peste înregistrarea Tonight show cu Jay Leno din 18 noiembrie 2010, avându-l ca invitat pe fostul preşedinte al SUA George W Bush. Nu urmăresc showul lui Leno cu regularitate, dar emisiunea cu pricina mi-a creat crampe la stomac din pricina râsului. Umorul spontan, sinceritatea şi modestia celui care a fost timp de 8 ani cel mai puternic om din lume sunt cuceritoare. Remarcabil e şi refuzul elegant al acestuia de a comenta deciziile preşedintelui Obama.