Alegeri prezidentiale SUA

http://www.ziua.net/display.php?data=2008-11-05&id=245032

Jurnal american 10-12/26/2008

Am onoarea sa va intoduc un nou personaj:
Nume:Andrew Ciprian Danila
Data nasterii:12 octombrie 2007
Nationalitate:Oltean-american

Jurnal american 9-12/26/2008

Jurnal american strikes back, acum cand mi-am tras si blog.
Daca tot s-a retras Gigi din blogosfera, am sa incerc si eu sa ma insinuez in nisa creata prin abandonul titanului.
Vreau sa-i multumesc prietenului Albulescu pentru incurajarile constante de-a lungul timpului, fara el jurnalul meu american n-ar fi ajuns atat de departe.
Ramasesem cu epopeea undeva in vara lui 2006.
Prin august 2006 m-am trezit cerand o promovare in functia de sef de echipa la intretinere(Maintenance Supervisor).
Managerul m-a refuzat politicos, spunandu-mi ca n-am inca pregatirea necesara pentru pozitia respectiva.
I-am raspuns ca nu impartasesc observatiile lui si am inceput sa-mi caut o pozitie similara in alta parte.
Am reusit sa gasesc pozitia dorita la o alta companie, Greystar Management, incepand cu septembrie 2006.
Dupa mai bine de un an in pozitia de Maintenance Supervisor, am fost promovat in functia Regional Maintenance Director peste proprietatile pe care Greystar le administreaza in statul Georgia.
Portofoliul de care sunt responsabil cuprinde 17 proprietati insumand peste 4500 de apartamente.

Liana lucreaza in continuare ca ajutor de profesor la o scoala din apropiere de unde locuim.

Jurnal american 8-6/13/06

Vorbeam mai deunazi cu un prieten, care m-a intrebat ce s-a intamplat cu jurnalul meu american.

Initial am devenit foarte ocupat si am uitat, i-am zis, iar cand mi-am amintit sa continui era prea tarziu, spiritul critic isi daduse obstescul sfarsit.Adica totul era frumos si bine in America, am uitat repejor situatia din Romania, asa ca mi-a disparut un termen din comparatie.Orice s-ar zice, chiar daca tii legatura in permanenta cu cei de acasa, pierzi simtul realitatii romanesti, pentru ca nu o mai traiesti pe pielea ta(vorbesc doar in numele meu acum).

Acum nu-mi ramane decat sa acopar o perioada de 2 ani in cateva randuri si sunt la zi cu jurnalul.

Liana si-a gasit serviciu in domeniul ei, lucreaza ca ajutor de profesor la o scoala generala de un an de zile.Intre timp a prestat ca femeie de serviciu la un liceu(asta a ajutat-o ca sa intre in sistem-uite ca imi mai amintesc ceva din Romania, daca incepi aici ca om sau femeie de serviciu nu o sa ramai asa toata viata neaparat-esti in stare, avansezi).Are doua luni si cva de concediu pe an, ceva atipic pentru America, unde oamenii muncii au intre una si trei saptamani pe an(eu, de exemplu, am 3 saptamani). Din punctul de vedere al muncii la stat, iata o apropiere intre Romania si USA:concedii cacalau si salarii mai subtireanu.Dar si o deosebire:daca Liana ramane in sistem pana la pensionare, va avea o pensie de peste $1000 pe luna.

Acum, despre mine.Dupa ce mi-am testat hernia de disc luptand cu galetile de mortar, am mai muncit ca zugrav pentru niste luni.Dupa aia, prima mea slujba adevarata:om de serviciu la un complex de apartamente, juma' de norma.American Dream incepuse sa se contureze...

Dpa 6 luni in locul ala, am mirosit ca in complexul unde locuiam noi nu mai aveau om de serviciu si m-am dus intins la manager sa-i zic ca vreau jobul.

Omul m-a intervievat si a considerat ca sunt suficient de competent, asa ca am luat jobul.De data asta, norma intreaga cu drept la concediu si asigurare medicala.American Dream se contura si mai vartos...

Dupa cateva luni am inceput sa invat tainele meseriei de mecanic de intretinere(ironia soartei, tocmai eu care aveam retineri in a bate vreun cui in perete, stiind ca n-am vocatie).La un an de la angajare eram deja mecanic de intretinere cu drepturi depline.

In august anul trecut complexul de apartamente si-a schimbat proprietarul, eu alegand sa lucrez pentru noul proprietar.Mutare inspirata, intrucat acum o luna am fost avansat asistent al supervizorului de la mentenanta(pe romaneste, de la intretinere).

Ultimul episod al visului meu american s-a consumat ieri, cand m-am intors dintr-un concediu de cateva zile.

Saptamana trecuta proprietarul a vizitat complexul de apartamente unde lucrez si a fost asa de incantat, incat i-a propus managerului meu sa ma trimita pe celelalte proprietati pe care compania le are in Georgia(6 la numar), sa-i invat pe oameni cum se face si cum se mentine o proprietate in buna stare, din toate punctele de vedere.Multumesc domnule Popescu( fosul meu director de la Centrul de Formare continua, actualmente Institutul National de Administratie).

Am ajuns si antrenor, un fel de mic Nea Pitzi al companiei.

Mi-e frica sa mai plec in concediu, mai ales pentru cateva saptamani in Romania, daca ma fac astia CEO pe cand ma-ntorc?

Scuzati modestia!

Una peste alta, in doi ani si jumatate de cand lucrez in locul asta, am o functie bunicica si un salariu cu 60% mai mare.Ca sa va faceti o idee, o marire de salariu medie intr-o companie americana este de 4-6% pe an.

Poate va veti intreba unde sunt si partile negative ale vietii in America, ori aici e locul perfect, fara asa ceva?

Nu locul nu e perfect, insa, spre deosebire de altele, oamenii isi dau silinta in a se perfectiona.

Americanii de rand sunt mai simpli la minte decat omologii lor romani(de aici cred ca se trage si usurinta cu care am reusit sa avansez relativ repede, unui american i-ar trebui, daca ar fi sa ghicesc, intre 4 si 7 ani sa parcurga treptele pe care le-am parcurs eu in 2 jumate).

Faptul ca avem o idee despre viata nealterata de banul atotstapanitor si datorii peste datorii la credit carduri ne da noua, imigrantilor, un atu foarte important in drumul spre succes.

Toate realizarile pe care le-am enumerat n-ar fi fost posibile fara o munca din greu si sustinuta si fara un sef care sa remarce un anumit potential de valorificat.Stiu oameni destul de capabili care isi petrec (irosesc, poate) multi ani fara ca nimeni sa-i remarce.Totusi, daca esti asa de ghinionist, sfatul meu ar fi sa incerci in alta parte, mai devreme sau mai tarziu cineva te va remarca.

E totul roz in povestea asta?Categoric nu.Unii oamenii au prejudecati fata de imigranti, indiferent ce ai face pentru ei esti tot un gringo bun de pus la jug.Trebuie sa muncesti mult mai greu in comparatie cu un bastinas american pentru a demonstra ca meriti sa avansezi(handicapul faptului ca esti imigrant si nevorbitor nativ de engleza).Merita?Categoric da!Zic asta in numele meu, stiu si alte persoane care au pareri diametral opuse.Si nu as ezita sa o iau din nou de la zero, daca as fi nevoit.

Faptul ca poti sa o iei de la zero sai sa sfarseti cat mai in top cred ca face diferenta dintre societatea americana si orice alta societate.

Pentru ca n-am nici o formulare de final, promit sa mai continui cu jurnalul, episodul urmator in mai putin de doi ani, ca cel de fata.

Jurnal american 7-11/6/2003

Uraaaaa!Ne-am mutat!(Reactie dintr-un episod care a cazut la montaj)

Asta s-a intamplat pe 18 septembrie, dupa care am petrecut cateva momente impreuna cu Ionel Pietonul,( Johnnie Walker dupa mintea americanilor).

Asadar, mutarea.Am cautat pret de cateva zile in cele cateva complexe de apartamente aflate in apropiere de serviciul Lianei.Am gasit in cel mai apropiat, cam la 20 de minute de mers pe jos, boierie, ce mai.Locul arata asemanator cu Busteniul sau Sinaia: multa verdeata ,brazi si pini in jur, liniste cat cuprinde.Cand am semnat contractul de inchiriere, am si demarat operatiunile administrative.In aproximativ o ora, stand acasa si vorbind la telefon, am rezolvat toate problemele :conectarea la curent, la reteaua de apa, mutarea postului telefonic cu pastrarea vechiului numar si inchirierea unui camion pentru mutarea lucrurilor.Camionul a fost condus de mine, operatiune incheiata fara pagube colaterale.

Apartamentul are 2 camere(americanii ii zic one bedroom), cel mai mic pe care l-am gasit.Cu toate astea, e aproape dublu ca suprafata fata de cel in care am stat in Bucuresti.Dotarile oferite din oficiu sunt aragaz, masina de spalat vase si frigider.Toate astea costa 575$ pe luna, plus apa si curentul.

De cand ne-am mutat am inceput sa ma ingras.E adevarat, pe oriunde as lua-o, toate drumurile duc la frigider.

Acum doua saptamani am primit o veste buna( a doua, prima a fost de la Guvernul Adrian Nastase ,care ma anunta ca s-a votat Constitutia ):primul job printre americani, la 15 minute de casa, intr-un complex de apartamente, .Postul meu este de groundkeeper/housekeeper.Ce am de facut: am o scula cu care adun hartiile de pe jos, ca doar n-o sa ma aplec sa le iau cu mana, dau cu aspiratorul in apartamentele care asteapta noii clienti si mai spal geamurile.Toate operatiile astea se fac cu manusi de protectie, ca doar n-o sa-ti expui mainile la atat praf.Si toate astea, pentru 10 $ pe ora.Si cand ma gandesc cat trebuia sa trag pentru 8 sau 9 , mi se pare prea simplu. Momentan, lucrez 4 ore pe zi, dimineata.Asta inseamna ca trebuie sa imi mai gasesc ceva pentru partea a doua a zilei, nu de altceva, dar ma plictisesc acasa, (Liana lucreaza doar dupa amiaza) si , pe de alta parte, nu strica niste bani in plus.

Aici am savurat prima toamna adevarata dupa mai bine de 10 ani, si mai lunga de 2 saptamani.E asa cum o stiam din copilarie, cu soarele ala bland care ma mangaie pe chelie(aici ma pot tunde zero tot timpul anului).Citeam deunazi ca lumea planuieste intalniri la un vin fiert, asta in Bucuresti.Aici ar fi mai indicata o bere rece, la ce temperaturi au fost in ultimele zile.Umiditatea in schimb e colosala, aproape de 100%, am fost in seara asta sa o iau pe Liana de la lucru si porneam stergatoarele la fiecare minut, asa de repede se punea apa pe masina.In casa nu se poate sta de cald, am dat drumul la aerul conditionat ca sa putem adormi(alta dotare standard a apartamentului).

Una peste alta privim optimisti spre viitor.Nu ma intrebati care viitor.O sa va spun eu cand castig la loto.

Jurnal american 6-5/1/2003

In ultimele 2 saptamani am muncit vreo 4 zile, dar e ok, cu ce mai castiga Liana ne descurcam.In timpul asta am facut pe soferul , masina va fi inscrisa abia azi, dupa care Liana va trebui sa invete sa conduca.Orice program am avea aici, nu ne putem descurca cu o masina, deci va trebui sa mai cumparam inca una.Primavara de aici e destul de calduroasa, la 7 dimineata sunt 20 de grade si o umiditate foarte ridicata.Daca stai afara 15 minute, simti cum transpiri tot.Si asta e doar inceputul, vara e de temut.

Saptamana trecuta a fost Pastele.Am cunoscut, printr-un prieten din Romania(Lilian, iti raman indatorat pentru asta!) o familie de romani care s-au mutat de cateva saptamani in Atlanta.El este la post-doctorat, iar sotia lui e farmacista.In noaptea de Inviere am fost impreuna la o biserica ortodoxa, la 20 de kilometri de aici.A fost ceva extraordinar, sa fii printre 3-400 de romani, chiar de Inviere.A doua zi am fost invitati la ei acasa, unde am sarbatorit Pastele ca in Romania, cu miel, oua rosii si gratar.Azi m-am programat la un interviu la o agentie de plasare a fortei de munca, daca imi gasesc ceva, pot spune ca ne-am aranjat.Scoala de engleza incepe in iulie si trebuie sa am un job cu program fix, ca sa ma pot duce si la scoala.

Am vazut ca in Romania s-au dat, prin netarmurita grija a Guvernului Adrian Nastase, o gramada de zile libere.E un paradox(pentru americani, in Romania nimeni nu se mai mira), cand oamenii o duc asa de greu, sa stai o saptamana si sa petreci, ca si cand ai avea ce sarbatori! Aici, majoritatea oamenilor muncii au o saptamana de concediu pe an, plus cate o zi libera de sarbatorile mai importante.

Si ,cum in Romania e si azi sarbatoare, traiasca lupta oamenilor muncii de la orase si sate, intelept condusi de Partidul calauzitor, care e-n tot si-n toate!

Jurnal american 5-3/23/2003

Am primit socialul, suntem in randul lumii!Asta s-a intamplat acum 2 saptamani.Pe al meu mi l-au gresit , scria ca trebuie sa obtin acordul celor de la Imigratie pentru a munci.Asta m-a costat inca un drum pana la birourile lor si 2 ore de asteptare.Asta e un exemplu ca au si ei cretinii lor.

Actualmente lucrez la renovarea exteriorului unei biserici, in centrul Atlantei, chiar langa Stadionul Olimpic.Cartierul e unul mai special.E distractiva munca acolo.Dimineata, pana pe la 11, nici tipenie de om pe strada.Gandesti: ce oameni seriosi, se rup cu munca astia!Da' de unde!Ei se odihnesc, au avut o noapte lunga si agitata.Dupa 11 isi dau drumul pe strazi, in cautare de companie, cu boxele de pe masini neaparat la maxim.Cu noi sunt foarte prietenosi, se opresc si intra in vorba, mai cer o tigara sau bani pentru sora care le-a murit impuscata ieri(un pretext de a cere bani).Ca sa-si arate harnicia, au inceput sa fure de la noi.Pentru inceput, au disparut 2 suluri de celofan, dintre care unul chiar din biserica(Credinciosi, nu gluma!Cum sa ajunga oamenii la biserica fara sa intre inauntru?).Asta a fost doar un avertisment, pe care noi, naivi, nu l-am luat in seama.Asta avea sa ne coste, urmatoarea miscare a fost sa ne fure betoniera!Acum ne- am invatat minte, noua betoniera o tinem pe butuci si ii luam in fiecare zi la plecare motorul, in speranta ca nu vor fi tentati sa fure doar carcasa, da' mai stii?

Cu munca asta m-am obisnuit cam dupa o saptamana, nu ma doare spatele cand muncesc, doar cand stau mai mult pe scaun.Se pare ca am gasit remediu la boala asta.Nici cu alergiile nu mai am probleme, desi stau toata ziua cu mainile pline de var si ciment.

Liana si-a luat jumatate de carnet de sofer, adica sala.Acum poate conduce insotita de cineva care are carnet.Cat mai repede intentionez sa-mi iau masina, poate chiar saptamana viitoare daca ploua intr-o zi(dupa cum zicea un var de-al meu, canadian, aici, daca nu vrei sa muncesti intr-o zi, trebuie sa te rogi sa ploua sau sa se strice vreun utilaj).

Azi ma tund(mi-am luat cu 20$ masina, banii si-i scoate dupa 2 tunsori).

Dupa amiaza voi bea neste beri.In cinstea voastra!

Noroc!

Jurnal american 4-03/02/2003

Poate ca pana acum am privit lucrurile cu un ochi de carcotas, dar ce sa-i faci, antrenamentul romanesc...

Am slabit 3 kilograme de cand am sosit aici, fara sa tin regim, doar cu cele 10 zile de munca.

Oamenii sunt aici prietenosi, te saluta pe strada.La inceput ma gandeam ca sunt confundat cu vreun VIP , dar mi s-au spulberat repede toate visele.Pur si simplu asa sunt oamenii de pe aici, saluta pe oricine intalnesc.

In supermarket poti intra plin de mizerie cand vii direct de la munca, nu sunt badigarji care sa te trateze cu un sut in cur si cu "sa nu te mai prind pe aici ca-ti rup picioarele".Atata timp cat cat platesti ceea ce cumperi, nu e absolut nici o problema.Benzina costa cam 1,70 galonul(4 litri), am auzit ca in Romania a ajuns 30.000 litrul.Un pui costa 1$(ce sa-i faci, reflexul romanului cu mancarea ma urmareste).

Cu limba am mai avansat la nivel de intelegere.Astia au la orice televizor un sistem de titrare pentru surdo-muti, care te invata cum se scriu cuvitele pe care le pronunta.De vorbit nu prea am vorbit engleza, pana acum m-am invartit doar printre romani.Miercuri am primit deja green card-urile, dar nu avem inca numarul de la social, fara de care nu poti sa te angajezi oficial, nu poti merge la scoala de engleza(e gratuita pentru imigranti) si nu poti aplica pentru obtinerea carnetului auto(am facut rost de lista cu intrebarile pentru sala si mi se par destul de accesibile).

Vremea e schimbatoare, Joi au fost 30 de grade, vineri a plouat si a batut vantul.Acum e innorat, dar sunt vreo 10 grade.Saptamana care vine sper sa-mi iau masina.

Jurnal american 3-2/26/2003

Ieri am primit green cardul, care e de culoare roz (ciudata combinatie pe americanii astia!).Cu toate astea, in privinta angajarii tot nu pot face nimic pana nu am si socialul.Dupa toate probabilitatile, voi sta acasa pana la sfarsitul saptamanii.Poate apare ceva de lucru saptamana viitoare.Mi-am pus si linie telefonica separata, de saptamana viitoare voi avea disponibil si serviciul long distance.Cat mai repede trebuie sa imi iau masina, fara esti un om mort.Asa voi putea invata de unul singur traseele, lucru de altfel dificil, pentru ca nu-ti poti lua ca repere magazine sau statii de benzina, intrucat aici toate sunt la fel.Ca bilant provizoriu, dupa 3 saptamani jumate de cand sunt aici, in cele 10 zile de munca am castigat 850$.Nu-i tocmai rau, daca stau sa ma gandesc ca asta era salariul meu pe 3 luni la Finante.In lume se spune ca in America e recesiune, dar in fiecare zi in ziarul care apare in Atlanta sunt 8-10 pagini de job-uri, scrise cu litere maruntele.

Am vazut, mergand in Alabama, si alta fata a Americii.Statul asta e destul de sarac, intalnesti din loc in loc niste cocoiabe cum in Romania vezi pe la periferia Bucuretiului(aici sunt langa sosea).Locatarii acesto constructii stau la gargara in fata casei aseptand sa treaca ziua. Se multumesc cu ajutorul social primit de la stat, intrucat sunt cetateni.E si asta un mod de viata!Cu toata saracia din Alabama insa, se construieste peste tot intr-un ritm indracit.Te intrebi de unde vor avea clienti toate hotelurile care se construiesc.Ei bine, sa stiti ca au!Distantele intre orase sunt uneori destul de mari, asa ca, din cand in cand mai tragi si la un hotel sa te odihnesti.

Sambata seara am fost in down-town in Atlanta.Zona e plina de hoteluri si cladiri pentru birouri, dar nu pot spune ca e ceva impresionant.Sunt si cluburi de noapte, unde nu n-am intrat, deocamdata nu-mi prisosesc50-100$ in buzunar.Exista in Atlanta "Hard-Rock Cafe"-ai dracu'americani, i-au copiat pe aia din Drumul Taberei!(glumesc, bineinteles ca e invers).Au si americanii "falitii" lor, homeless-ii, intalniti destul de des prin down-town.Ei nu sunt, totusi, asa de agresivi precum aurolacii de la noi.

Se spune ca in America nu se fumeaza, e o minciuna.Se fumeaza in draci, aproape ca in Romania.

Jurnal american2-2/15/2003

Un fapt de remarcat aici este ca nu exista praf.Dupa o saptamana de colindat prin imprejurimi, nu am fost nevoit nici macar sa-mi dau cu o carpa praful de pe pantofi.

Lucrurile incep sa se aseze.Am primit joi o scrisoare prin care am fost instiintati ca in 3 saptamani vom primi green-cardul.Numarul de la social sper sa vina saptamana viitoare.In prima saptamana am dat o mana de ajutor tipului la care stau o zi si jumatate si am primit de la cel care-l angajase 100$.Am spart gheata!Primii bani castigati in America!

Duminica trecuta mi-a propus un tip sa merg pentru 4 zile in Alabama(700 de kilometri de unde stau) si sa-l ajut la o lucrare.N-a fost ceva usor pentru cat munceam in Romania(ma refer la munca fizica, de care uitasem cum se presteaza), dar a meritat din plin.Rezultatul:un cec de 414$.Cu banii astia poti cumara lejer mancare pentru 2 persoane pentru o luna, fara a te gandi sa faci economii.Am dat jos vreo 2 kile, ceea ce nu e tocmai rau(am de unde).Vremea pe aici e foarte calda, azi sunt in jur de 20 de grade.Prin tara cum mai e vremea?

Urmatorul pas dupa primirea numarului social e sa ne luam carnete de sofer, fara de care nu te poti misca nicaieri, intrucat distantele sunt foarte mari aici si nici vorba sa le poti parcurge pe jos.

Jurnal american1-02/04/2003

Salutari la toata lumea!

Imi propun ca, incepand de azi, in limita timpului, sa va tin la curent cu tot ce mi se intampla.

In acelasi timp, astept si de la voi sa-mi scrieti(cu cat mai des, cu atat mai bine).

Sunt de abia de 3 zile in tara asta si sunt deja coplesit.Am vizitat vreo 7-8 magazine si cred ca m-am ingrasat deja vreo 4 kile doar din privit.Este greu de povestit ce simti in momentul in care esti inconjurat doar de oameni amabili, care nu se uita incruntati la tine si iti explica un lucru de cate ori e nevoie, pana il intelegi.Azi am aplicat pentru numarul de asigurare sociala, fara de care aici nu existi.Familia la care stam ne-a facut din prima clipa sa ne simtim ca acasa.

Vremea e aici superba.Azi noapte a plouat in rafale, dar de dimineata a iesit soarele si a uscat totul.Am baut cafeaua afara si am m-am bronzat(acum sunt 24 de grade).Parca nu mai sunt asa de bolnav precum eram in Romania(nu m-a durut spatele serios de can am ajuns aici).

Cuvant inainte

Vreau ca blogul de fata sa fie un loc de intalnire virtual cu prietenii, unde sa putem sa bem o bere virtuala sau un vin, dupa caz.
Hai noroc!