Friday, December 31, 2010
Motivul succesului cărţii lui George W Bush? Este urât de prea mulţi
Sfârşit de an. Toată lumea se întrece în topuri. Cine a fost cel mai popular, iubit de public, de succes în anul care se incheie? Una din comparaţiile sfârşitului de an a fost între numărul de cărţi vândute de foştii preşedinţi George W Bush şi Bill Clinton. Statisticile arată că George W Bush a vândut în primele 2 luni de la lansare 2 milioane de exemplare, un număr aproape egal cu cel al copiilor vândute de cartea lui Bill Clinton în 2 ani. Întrebarea care se pune în mod natural e ce a determinat succesul fulminant al memoriilor lui George W Bush. Nu vă mai ţin în suspans, mai ales acum în prag de Anul Nou. Răspunsul corect e:numărul imens al celor care l-au urât pe George W Bush i-a făcut pe aceştia să-i cumpere cartea, pentru a afla cum îşi justifică fostul preşedinte deciziile luate în timpul mandatului. Departamentul de Satiră şi Umor din cadrul MSNBC va urează la mulţi ani! Singurul lucru care lipseşte pentru ca tabloul să fie complet sunt glumele cu ospătari.
Thursday, December 30, 2010
Iniţiativa "green"-doar o altă metodă de redistribuire a bogăţiei în America
Administraţia Obama foloseşte iniţiativa de creare a locurilor de munca ecologice-"Green Jobs" ca metodă de redistribuire a resurselor. Pentru cei mai puţin familiari cu terminologia, iată ce presupune filozofia respectivă: Îi taxăm pe cei care au bani, iar din banii colectaţi inventăm un program guvernamental, să-i zicem Green Jobs. Numim persoana potrivită să se ocupe de distribuirea fondurilor şi banii vor ajunge la cine trebuie. Ai cazier? Nici o problemă! Noi nu-i discriminăm pe cei care au trecut pe la puşcarie. Şi ca să ne asigurăm că programul va fi un succes, să-i facem responsabili de angajări pe fraţii noştri de la New Black Panters. Iată cum sunt atraşi în mod echitabil amatorii de slujbe "green", finanţate din banul contribuabilului american:
"We got jobs for black men.Some of you can't pass background checks because you can't pass background checks or the other things just like dealing with white folks...The black power movement can offer you a 15 dollars an hour job with no goddamn background checks"
Malik Zulu Shabazz- lider New Black Panter Party- 20 decembrie 2010.
Pe parcursul înregistrării avem şi privilegiul de a afla cum s-a descurcat Van Jones cu distribuirea banilor alocaţi pentru "Green Jobs", pe perioada în care a deţinut funcţia de "Green Jobs CZar" în administraţia Obama.Onorabil, dacă e să-i întrebăm pe cei programaţi să beneficieze de pe urma iniţiativei"green".
Welcome to Obamaland!
"We got jobs for black men.Some of you can't pass background checks because you can't pass background checks or the other things just like dealing with white folks...The black power movement can offer you a 15 dollars an hour job with no goddamn background checks"
Malik Zulu Shabazz- lider New Black Panter Party- 20 decembrie 2010.
Pe parcursul înregistrării avem şi privilegiul de a afla cum s-a descurcat Van Jones cu distribuirea banilor alocaţi pentru "Green Jobs", pe perioada în care a deţinut funcţia de "Green Jobs CZar" în administraţia Obama.Onorabil, dacă e să-i întrebăm pe cei programaţi să beneficieze de pe urma iniţiativei"green".
Welcome to Obamaland!
Aflăm de la experţi:Constituţia S.U.A. e confuză, pentru că a fost scrisă cu peste 100 de ani în urmă
Liberalii ne ajută să ne completam educaţia. Lecţia de azi:Constituţia S.U.A. Profesor:Ezra Klein-Washington Post. Invitat să comenteze ştirea conform căreia republicanii intenţionează să citească în întregime Constituţia S.U.A. la deschiderea noii sesiuni a legislativiului american, expertul nostru e de părere că iniţiativa respectivă e o totală pierdere de vreme, din două motive: Textul e confuz pentru că a fost redactat acum peste 100 de ani şi oamenii înţeleg şi interpretează textul Legii Fundamentale în funcţie de interesele personale. Aştept cu nerăbdare lecţia următoare, în care Klein va veni cu propuneri care să transforme textul învechit în ceva trendy, pe înţelesul liberalilor.
Tuesday, December 28, 2010
Radio Erevan Breaking News:americanii susţin redistribuirea bogăţiei
În liniştea dintre Crăciun şi Anul Nou o ştire şocantă îşi face loc:americanii sunt în favoarea redistribuirii bogăţiei. Cum ar veni, îngroaşă rândurile adepţilor filozofiei robinhudiene, reprezentată în zilele noastre la cel mai înalt nivel:Casa Albă. Invitatul realizatoarei de la RT(Radio Erevan nu mai dădea bine, aşa că l-au rebranduit) face parte dintr-o profesie de care nimeni nu auzise înainte de campania electorală pentru prezidenţialele din 2008:community organizer. Cum ar veni, unul care, în lipsa unei preocupări utile societăţii, bate cartierele sărace ajutându-i pe cetăţenii acestora să găsească un mod cât mai organizat şi eficace de a obţine pomeni de la Guvern. Şi ghici de unde face Guvernul rost de bani de pomeni? Hai că v-aţi prins: de la nenorociţii de milionari şi miliardari care se îmbogăţesc pe zi ce trece pe spinarea clasei muncitoare. Conform invitatului nostru, deşi cuvinte ca"socialism" şi "comunism" au fost stigmatizate de un sistem educaţional manipulator, oamenii incep sa vada din ce în ce mai clar lumina de la capătul tunelului.Lumina generată de lampa lui Ilici.
În spiritul comunitar open-minded, le sugerez simpaticilor realizatori de la RT să schimbe titltul segmentului, din "Shades of Gray" în "Shades of Brown".
În spiritul comunitar open-minded, le sugerez simpaticilor realizatori de la RT să schimbe titltul segmentului, din "Shades of Gray" în "Shades of Brown".
Liberalii din New Jersey au coşmaruri. Cu Chris Christie
Alegerea lui Chris Christie(R) în postul de Guvernator al Statului New Jersey în noimbrie 2009 a constituit prefaţa unei dintre cele mai usturătoare înfrângeri suferite de Partidul Demeocrat în decenii-alegerile intermediare din noiembrie 2010. Abordarea directă, fără ocolişuri a problemelor cu care se confruntă statul New Jersey atrage atenţia media şi sustinearea din partea celor pe care îi reprezintă.Stilul său i-a cucerit până şi pe cei care nu au o pasiune pentru evoluţiile de pe scena politică. Principalele teme pe agenda lui Christie sunt reducerea deficitului bugetar şi reforma sitemului de educaţie. Legislativul din New Jersey(majoritar democrat) şi sindicatele din învăţământ nu se arată însă prea dispuse în a colabora cu Guvernatorul, de aici rezultând o luptă la scenă deschisă între cele două tabere. Cam inegală, ar zice unii. Cum poate schimba un singur om sistemul de unul singur? Să nu ne grăbim. Christie se dovedeşte un luptător de calibru, care pare să puncteze cu fiecare ocazie.
Am selectat câteva secvenţe video care vorbesc de la sine despre cel care, în opinia multora, ar trebui să-şi depună candidatura pentru alegerile prezidenţiale din 2012.
Despre primele luni petrecute în funcţia de Guvernator:
Despre opoziţia sindicatelor din învăţământ împotriva reducerilor beneficiilor acordate profesorilor:
Explicând unei profesoare nemulţumite cum e cu sistemul capitalist:
În cadrul unei conferinţe de presă, răspunzând unui reporter îngrijorat de stilul confrontational de abordare al Guvernatorului
Invitat să vorbească la cina oferită de Institutul Goldwater:
Indiferent dacă va candida în 2012 sau nu, un lucru e sigur:coşmarul liberalilor din New Jersey are acum un nume-Chris Christie.
Am selectat câteva secvenţe video care vorbesc de la sine despre cel care, în opinia multora, ar trebui să-şi depună candidatura pentru alegerile prezidenţiale din 2012.
Despre primele luni petrecute în funcţia de Guvernator:
Despre opoziţia sindicatelor din învăţământ împotriva reducerilor beneficiilor acordate profesorilor:
Explicând unei profesoare nemulţumite cum e cu sistemul capitalist:
În cadrul unei conferinţe de presă, răspunzând unui reporter îngrijorat de stilul confrontational de abordare al Guvernatorului
Invitat să vorbească la cina oferită de Institutul Goldwater:
Indiferent dacă va candida în 2012 sau nu, un lucru e sigur:coşmarul liberalilor din New Jersey are acum un nume-Chris Christie.
Friday, December 24, 2010
Un adevărat erou:Louie Zamperini
Într-o lume în care valoarea se calculează în milioanele de dolari încasate la box-office, în care principiile, morala, onestitatea şi modestia tind să devină doar nişte cuvinte prăfuite ratacite între coperţile dicţionarului, mai există încă oameni a căror viaţă se confundă cu istoria.
Jocurile Olimpice de la Berlin: tânărul Louie Zamperini atrage atenţia Führer-ului printr-un impresionant ultim tur de pistă în cursa de 5.000 de metri.Hitler insistă să-l cunoască şi să-l felicite personal.
În 1941, Louie se înrolează în U.S.Army Air Force, fiind trimis la baza aeriană din Hawaii . După mai multe misiuni încheiate cu succes, bombariderul B-24 pilotat de Louie sucombă în urma unei defecţiuni tehnice. Louie supravieţuieşte accidentului, fiind salvat de forţele navale japoneze după 47 de zile petrecute în derivă pe apa Oceanului. Scăpat cu viaţă după teribila întâmplare, este luat prizonier de către japonezi. În acest timp, familia sa abandonase speranţa de a-l mai vedea vreodată în viaţă, crezându-l ucis în misiune.La sfârşitul războiului, este eliberat şi se intoace acasă fiind primit cu onorurile cuvenite unui adevărat erou.
Întâlnirea cu pastorul Billy Graham îi va schimba viaţa pentru totdeauna, făcându-l să-şi întoarcă faţa către credinţa în Dumnezeu. Se întâmpla în 1949. În următorii 60 de ani, Louie a servit drept mentor pentru tineri care aleseseră drumul greşit în viaţă, a purtat torţa olimpică la Jocurile Olimpice din 1984-Los Angeles, s-a întors în Japonia de două ori(o data pentru a-şi ierta torţionarii din perioada prizonieratului-în anii '50, a doua oară peentru a purta torţa olimpică la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Nagano din 1998 ) şi a continuat să vorbească public despre experienţele trăite şi despre credinţa în Dumnezeu.
Povestea lui Louie Zamperini este cea a unui erou a cărui viaţă se confundă cu istoria Americii din ultimul secol.
Louie Zamperini-website oficial http://www.louiezamperini.com/
Memorii-Devil at my heels-http://tiny.cc/gxybg
Carte biografica:Laura Hillenbrand-Unbroken: A World War II Story of Survival, Resilience, and Redemption http://tiny.cc/iogcq
Jocurile Olimpice de la Berlin: tânărul Louie Zamperini atrage atenţia Führer-ului printr-un impresionant ultim tur de pistă în cursa de 5.000 de metri.Hitler insistă să-l cunoască şi să-l felicite personal.
În 1941, Louie se înrolează în U.S.Army Air Force, fiind trimis la baza aeriană din Hawaii . După mai multe misiuni încheiate cu succes, bombariderul B-24 pilotat de Louie sucombă în urma unei defecţiuni tehnice. Louie supravieţuieşte accidentului, fiind salvat de forţele navale japoneze după 47 de zile petrecute în derivă pe apa Oceanului. Scăpat cu viaţă după teribila întâmplare, este luat prizonier de către japonezi. În acest timp, familia sa abandonase speranţa de a-l mai vedea vreodată în viaţă, crezându-l ucis în misiune.La sfârşitul războiului, este eliberat şi se intoace acasă fiind primit cu onorurile cuvenite unui adevărat erou.
Întâlnirea cu pastorul Billy Graham îi va schimba viaţa pentru totdeauna, făcându-l să-şi întoarcă faţa către credinţa în Dumnezeu. Se întâmpla în 1949. În următorii 60 de ani, Louie a servit drept mentor pentru tineri care aleseseră drumul greşit în viaţă, a purtat torţa olimpică la Jocurile Olimpice din 1984-Los Angeles, s-a întors în Japonia de două ori(o data pentru a-şi ierta torţionarii din perioada prizonieratului-în anii '50, a doua oară peentru a purta torţa olimpică la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Nagano din 1998 ) şi a continuat să vorbească public despre experienţele trăite şi despre credinţa în Dumnezeu.
Povestea lui Louie Zamperini este cea a unui erou a cărui viaţă se confundă cu istoria Americii din ultimul secol.
Louie Zamperini-website oficial http://www.louiezamperini.com/
Memorii-Devil at my heels-http://tiny.cc/gxybg
Carte biografica:Laura Hillenbrand-Unbroken: A World War II Story of Survival, Resilience, and Redemption http://tiny.cc/iogcq
Wednesday, December 22, 2010
Joe Trippi-Revolution will not be televised
Pentru cei care se definesc prin cuvintele"Political junkie" şi pentru pasionaţii de campaniile electorale, cartea lui Joe Trippi e o lectură obligatorie.
Consultant politic cu peste 100 de campanii electoralela activ, Joe Trippi a atras atenţia presei şi a opiniei publice în campania din 2004 pentru alegerile prezidenţiale din S.U.A., când a activat ca manager de campanie pentru candidatul democrat la preşedinţie Howard Dean.
http://en.wikipedia.org/wiki/Joe_Trippi
Trippi e deschizătorul de drumuri pentru ceea ce a însemnat utilizarea Internetului ca instrument principal de comunicare în campania electorală. Metodele folosite de campania lui Dean în 2004, îmbunătăţite de noile mijloace devenite disponibile ulterior au dus la propulsarea candidatului Barack Obama la preşedinţia S.U.A. în 2008.
Cartea e o lectură fascinantă, prin modul în care combină fapte şi emoţii trăite de autor de-a lungul experienţei sale ca manager de campanie a lui Dean şi nu numai cu tehnici de campanie care au schimbat pentru totdeauna modul în care se va face campanie politică: bottom up/open source, networking şi blogging. Dacă va întrebaţi ce lipseşte ca fotografia să fie completă, răspunsul natural e "social media". Motivul? Facebook şi YouTube nu existau la data respectivă, iar MySpace se lansase de doar câteva luni. Uimitor, când ne gândim că e vorba de doar 7 ani în urmă, ci nu de Evul Mediu. Poate doar Evul Mediu al Internetului.
Trippi şi stafful de campanie au folosit mijloacele disponibile la momentul respectiv: MeetUp.com şi blogurile. MeetUp este un website unde cei cu diferite hobby-uri sau cauze pe care la susţin au ocazia să întâlnească persoane cu preocupări similare. Grupurile stabilesc întâlniri periodice, unde discută pe marginea subiectelor de interes comun. Reţeaua de susţinători ai lui Dean s-a dezvoltat în numai câteva luni de la 432 la 190.000 de membri. Incurajatati de succesul MeetUp, Trippi şi stafful de campanie au creat un MeetUp paralel:GetLocal, care a ajuns la rândul său să adune 170.000 de membri.Numerele respective par ridicole în zilele noastre, când pagina de Facebook a artistei Lady Gaga adună peste 25 de milioane de fani, dar în anul 2003 reprezentau un fenomen fără precedent. Comparaţia e cât se poate de bună în a releva potenţialul fantastic al Internetului şi în special al website-urilor de socializare, al căror număr de utilizatori creşte exponenţial de la un an la altul.
Stafful de campanie nu a folosit comunităţile on-line doar pentru a-şi face public mesajul politic, dar a devenit sursa principală de finanţare a campaniei prezidenţiale pentru Howard Dean. Startegia echipei Dean a fost următoarea: sute de mii de donaţii a câte 20, 50 sau o sută de dolari vor totaliza mai mult decât cine pompoase pentru donorii cu dare de mână, unde participarea se onorează cu contribuţii de la 2.000 de dolari în sus. Mai ales când numărul celor dispuşi să contribuie cu sumele respective e limitat şi majoritatea lor erau deja susţinători ai adversarilor lui Dean-John Kerry şi John Edwards. Tactica s-a dovedit strălucită, totalul donaţiilor pentru Howard Dean ajungând la 50 de milioane de dolari la sfârşitul campaniei.
http://en.wikipedia.org/wiki/Howard_Dean#Fundraising
Open source, bottom up: Trippi a dat dovadă de inteligenţă şi vizionarism în folosirea ideilor venite de la simpatizanţii lui Dean. Aceştia au jucat un rol activ în crearea şi îmbunătăţirea mesajelor campaniei.Aflat în pană de idei în anumite situaţii, Joe nu avea decât să lanseze o întrebare către comunitatea on-line, feed-back-ul fiind aproape instantaneu.
Ceea ce ar fi putut însemna cea mai mare surpriză din istoria alegerile prezidenţiale americane s-a încheiat pe 19 ianuarie 2004, ziua în care au avut loc Caucasul pentru nominalizarea candidatuldui democrat la prezidenţiale în statul Iowa. Discursul care de obicei recunoaşte meritele învingătorului(Dean ieşise al treilea în cursa din Iowa, fiind depăşit de John Kerry şi John Edwards ) a luat o turnură surprinzătoare: candidatul Dean, entuziasmat de suporterii de care era înconjurat, a început să înşire statele pe care urma să le câştige în drumul spre Casa Albă, într-un discurs presărat cu ceea ce avea să rămână cunoscut drept "Dean scream". Pentru a înţelege mai bine ce s-a întâmplat, iată clipul discursului din acea seară:
Clipul, difuzat de toate televiziunile de nenumărate ori, a însemnat începutul sfârşitului pentru Howard Dean. Gafa respectivă, laolaltă cu altele făcute pe parcursul campaniei de candidatul aflat la prima sa campanie majoră au blocat drumul acestuia către nominalizarea din partea Partidului Democrat.
Deşi candidatul său n-a câştigat, Joe Trippi a reuşit să revolutioneze modul în care se va face campanie electorală pentru totdeauna. 4 ani mai traziu, folosind puterea Internetului aflat în era Social Media, Barack Obama ajungea preşedintele S.U.A.
Ce va urma. Social media e un fenomen care se extinde cu o putere virală, iar cei care nu sunt pregătiţi pentru această revoultie vor avea soarta celor care încearcă să se împotrivească unui Tsunami cu mâinile goale. Trăim timpuri exponenţiale:
Revoluţia a început! Nu deschideţi televizoarele, de data asta nu veţi găsi nimic acolo.
Povestea lui Joe Trippi in propriile sale cuvine, aici: http://joetrippi.com/blog/
Găsiţi cartea lui Trippi aici: http://tiny.cc/c2y3b.
Consultant politic cu peste 100 de campanii electoralela activ, Joe Trippi a atras atenţia presei şi a opiniei publice în campania din 2004 pentru alegerile prezidenţiale din S.U.A., când a activat ca manager de campanie pentru candidatul democrat la preşedinţie Howard Dean.
http://en.wikipedia.org/wiki/Joe_Trippi
Trippi e deschizătorul de drumuri pentru ceea ce a însemnat utilizarea Internetului ca instrument principal de comunicare în campania electorală. Metodele folosite de campania lui Dean în 2004, îmbunătăţite de noile mijloace devenite disponibile ulterior au dus la propulsarea candidatului Barack Obama la preşedinţia S.U.A. în 2008.
Cartea e o lectură fascinantă, prin modul în care combină fapte şi emoţii trăite de autor de-a lungul experienţei sale ca manager de campanie a lui Dean şi nu numai cu tehnici de campanie care au schimbat pentru totdeauna modul în care se va face campanie politică: bottom up/open source, networking şi blogging. Dacă va întrebaţi ce lipseşte ca fotografia să fie completă, răspunsul natural e "social media". Motivul? Facebook şi YouTube nu existau la data respectivă, iar MySpace se lansase de doar câteva luni. Uimitor, când ne gândim că e vorba de doar 7 ani în urmă, ci nu de Evul Mediu. Poate doar Evul Mediu al Internetului.
Trippi şi stafful de campanie au folosit mijloacele disponibile la momentul respectiv: MeetUp.com şi blogurile. MeetUp este un website unde cei cu diferite hobby-uri sau cauze pe care la susţin au ocazia să întâlnească persoane cu preocupări similare. Grupurile stabilesc întâlniri periodice, unde discută pe marginea subiectelor de interes comun. Reţeaua de susţinători ai lui Dean s-a dezvoltat în numai câteva luni de la 432 la 190.000 de membri. Incurajatati de succesul MeetUp, Trippi şi stafful de campanie au creat un MeetUp paralel:GetLocal, care a ajuns la rândul său să adune 170.000 de membri.Numerele respective par ridicole în zilele noastre, când pagina de Facebook a artistei Lady Gaga adună peste 25 de milioane de fani, dar în anul 2003 reprezentau un fenomen fără precedent. Comparaţia e cât se poate de bună în a releva potenţialul fantastic al Internetului şi în special al website-urilor de socializare, al căror număr de utilizatori creşte exponenţial de la un an la altul.
Stafful de campanie nu a folosit comunităţile on-line doar pentru a-şi face public mesajul politic, dar a devenit sursa principală de finanţare a campaniei prezidenţiale pentru Howard Dean. Startegia echipei Dean a fost următoarea: sute de mii de donaţii a câte 20, 50 sau o sută de dolari vor totaliza mai mult decât cine pompoase pentru donorii cu dare de mână, unde participarea se onorează cu contribuţii de la 2.000 de dolari în sus. Mai ales când numărul celor dispuşi să contribuie cu sumele respective e limitat şi majoritatea lor erau deja susţinători ai adversarilor lui Dean-John Kerry şi John Edwards. Tactica s-a dovedit strălucită, totalul donaţiilor pentru Howard Dean ajungând la 50 de milioane de dolari la sfârşitul campaniei.
http://en.wikipedia.org/wiki/Howard_Dean#Fundraising
Open source, bottom up: Trippi a dat dovadă de inteligenţă şi vizionarism în folosirea ideilor venite de la simpatizanţii lui Dean. Aceştia au jucat un rol activ în crearea şi îmbunătăţirea mesajelor campaniei.Aflat în pană de idei în anumite situaţii, Joe nu avea decât să lanseze o întrebare către comunitatea on-line, feed-back-ul fiind aproape instantaneu.
Ceea ce ar fi putut însemna cea mai mare surpriză din istoria alegerile prezidenţiale americane s-a încheiat pe 19 ianuarie 2004, ziua în care au avut loc Caucasul pentru nominalizarea candidatuldui democrat la prezidenţiale în statul Iowa. Discursul care de obicei recunoaşte meritele învingătorului(Dean ieşise al treilea în cursa din Iowa, fiind depăşit de John Kerry şi John Edwards ) a luat o turnură surprinzătoare: candidatul Dean, entuziasmat de suporterii de care era înconjurat, a început să înşire statele pe care urma să le câştige în drumul spre Casa Albă, într-un discurs presărat cu ceea ce avea să rămână cunoscut drept "Dean scream". Pentru a înţelege mai bine ce s-a întâmplat, iată clipul discursului din acea seară:
Clipul, difuzat de toate televiziunile de nenumărate ori, a însemnat începutul sfârşitului pentru Howard Dean. Gafa respectivă, laolaltă cu altele făcute pe parcursul campaniei de candidatul aflat la prima sa campanie majoră au blocat drumul acestuia către nominalizarea din partea Partidului Democrat.
Deşi candidatul său n-a câştigat, Joe Trippi a reuşit să revolutioneze modul în care se va face campanie electorală pentru totdeauna. 4 ani mai traziu, folosind puterea Internetului aflat în era Social Media, Barack Obama ajungea preşedintele S.U.A.
Ce va urma. Social media e un fenomen care se extinde cu o putere virală, iar cei care nu sunt pregătiţi pentru această revoultie vor avea soarta celor care încearcă să se împotrivească unui Tsunami cu mâinile goale. Trăim timpuri exponenţiale:
Revoluţia a început! Nu deschideţi televizoarele, de data asta nu veţi găsi nimic acolo.
Povestea lui Joe Trippi in propriile sale cuvine, aici: http://joetrippi.com/blog/
Găsiţi cartea lui Trippi aici: http://tiny.cc/c2y3b.
Tuesday, December 21, 2010
Cea mai noua unealtă a luptei de clasă:taxa pe moştenire
Joia trecută s-a votat în Camera Reprezentatilor legea care introduce taxa pe moştenire: 35% pentru averile ce depăşesc 10 milioane de dolari. Pachetul legislativ în care se regăseşte taxa respectivă este rezultat al compromisului dintre Preşedintele Obama şi republicani,menit să menţină nivelui de taxare din era Bush, care ar urma să crească în cazul în care noua iniţiativă legislativă nu va fi fost promulgată înainte de 31 decembrie.
Este de menţionat faptul că la momentul promovării pachetului legislativ sus-menţionat taxa pe moştenire în S.U.A. era zero.
Democraţii, aceşti Robini Huzi ai clasei nemuncitoare, nu s-au mulţumit cu introducerea noii taxe, ci şi-au arătat nemulţumirea că nivelul de taxare nu e îndeajuns de ridicat. Alternativa propusa de acestia cuprinde reducerea pragului minim de taxare la 7 milioane sau creşterea procentului de taxare la 35 la 45 de procente din valoarea moştenirii.
http://www.foxnews.com/politics/2010/12/17/despite-tax-deal-battle-estate-tax-likely-continue/
Într-un interviu acordat Russia Today ,Rep.Jan Schakowsky(D-Ill) îşi arată dispreţul faţă de bogaţii Americii, avertizând că S.U.A. se îndreaptă spre modelul ţărilor bananiere, unde un procent foarte mic al populaţiei deţine majoritatea resurselor financiare. Un model clasic de invidie îndreptata împotriva celor care sunt motorul economiei americane şi principalii creatori de locuri de muncă. Să-i amintim doamnei Schakovsky două aspecte care îi privesc pe cei înfieraţi cum mânie proletara de Domnia-Sa: Cei mai bogaţi 1% dintre americani plătesc 40% din totalul taxelor colectate anual de I.R.S. şi totalul taxelor federale pe venit colectate de la cei mai bogaţi 1% depăşeşte încasările provenite de la ultimii 95%.
http://www.taxfoundation.org/publications/show/250.html
Corului invidiosilor i se alătură şi Barney Frank(Rep. D-Ma), care aduce argumentul că cei care moştenesc averi n-au contribuit la ele cu sudoarea frunţii, de aceea trebuie neapărat să le împartă cu Statul. Ce conteză că-i taxăm de două ori, că doar au de unde să dea, nu?
Îi provoc pe cei tentaţi să plece urechea la cei care îi dispreţuiesc pe bogaţi să-şi pună o singură întrebare: Când a fost ultima data când o persoană săracă v-a oferit un loc de muncă?
De citit:Bernard Goldberg:Thank God for rich people
http://www.bernardgoldberg.com/thank-god-for-rich-people/
Update: O dezbatere interesanta asupra subiectului la Fox Business Channel
Este de menţionat faptul că la momentul promovării pachetului legislativ sus-menţionat taxa pe moştenire în S.U.A. era zero.
Democraţii, aceşti Robini Huzi ai clasei nemuncitoare, nu s-au mulţumit cu introducerea noii taxe, ci şi-au arătat nemulţumirea că nivelul de taxare nu e îndeajuns de ridicat. Alternativa propusa de acestia cuprinde reducerea pragului minim de taxare la 7 milioane sau creşterea procentului de taxare la 35 la 45 de procente din valoarea moştenirii.
http://www.foxnews.com/politics/2010/12/17/despite-tax-deal-battle-estate-tax-likely-continue/
Într-un interviu acordat Russia Today ,Rep.Jan Schakowsky(D-Ill) îşi arată dispreţul faţă de bogaţii Americii, avertizând că S.U.A. se îndreaptă spre modelul ţărilor bananiere, unde un procent foarte mic al populaţiei deţine majoritatea resurselor financiare. Un model clasic de invidie îndreptata împotriva celor care sunt motorul economiei americane şi principalii creatori de locuri de muncă. Să-i amintim doamnei Schakovsky două aspecte care îi privesc pe cei înfieraţi cum mânie proletara de Domnia-Sa: Cei mai bogaţi 1% dintre americani plătesc 40% din totalul taxelor colectate anual de I.R.S. şi totalul taxelor federale pe venit colectate de la cei mai bogaţi 1% depăşeşte încasările provenite de la ultimii 95%.
http://www.taxfoundation.org/publications/show/250.html
Corului invidiosilor i se alătură şi Barney Frank(Rep. D-Ma), care aduce argumentul că cei care moştenesc averi n-au contribuit la ele cu sudoarea frunţii, de aceea trebuie neapărat să le împartă cu Statul. Ce conteză că-i taxăm de două ori, că doar au de unde să dea, nu?
Îi provoc pe cei tentaţi să plece urechea la cei care îi dispreţuiesc pe bogaţi să-şi pună o singură întrebare: Când a fost ultima data când o persoană săracă v-a oferit un loc de muncă?
De citit:Bernard Goldberg:Thank God for rich people
http://www.bernardgoldberg.com/thank-god-for-rich-people/
Update: O dezbatere interesanta asupra subiectului la Fox Business Channel
Sunday, December 19, 2010
Radio Erevan încă emite. Avem dovada!
O dezvăluire care va şoca naţiunea americană: Russia Today ne informeza despre cum deţinuţii din puşcăriile americane muncesc 7 zile pe săptămână fără să fie plătiţi. Asta e sclavie, nu? Realizatoarea segmentului despre tratamentele inumane la care sunt supuşii respectivi deţinuţi invocă Amendamentul al treisprezecelea din Constituţia S.U.A. ca argument:
Amendment 13 - Slavery Abolished.
1. Neither slavery nor involuntary servitude, except as a punishment for crime whereof the party shall have been duly convicted, shall exist within the United States, or any place subject to their jurisdiction.
2. Congress shall have power to enforce this article by appropriate legislation.
Ceea ce jurnalista noastră omite cand face trimitere la Amendamentul 13 e faptul că persoanaele condamnate definitiv pentru o infracţiune nu se bucură de protecţia oferita de amendamentul respectiv
Adevarul insa devine un detaliu insignifiant, cand în joc e încălcarea drepturilor omului de către regimul imperialist al S.U.A.
Invitat în studio pentru a comenta "senzaţionala" dezvăluire e nimeni altul decât Malik Zulu Shabazz, preşedintele New Black Panter Party, cunoscut pentru promovarea antisemitismului şi a rasismului îndreptat împotriva majorităţii albe.
Atât realizatorea emisiunii cât şi invitatul său sunt impresionaţi de modul în care deţinuţii din 6 centre de detenţie din statul Georgia au reuşit să-si coordoneze protestul.Ceea ce nu pare să-i deranjeze pe cei doi e faptul că mijloacele folosite de deţinuţi pentru a comunica sunt ilegale, cum ar fi folosorea telefoanelor mobile sau amanuntul ca persoanele incarcerate nu se bucura de aceleasi drepturi ca cetatenii de rand.Aşadar, statul american îi exploatează cu cruzime pe criminali, în timp ce plătitorii de taxe scot din buzunar $22.650 pe an pentru întreţinerea fiecărei persoane încarcerate:
http://en.wikipedia.org/wiki/Incarceration_în_the_United_States#Cost
Nu putem sa nu mentionam pe final ca operaţiunea de re-branding a Radio Erevan a fost încununată de succes. Noua denumire:Russia Today.
Amendment 13 - Slavery Abolished.
1. Neither slavery nor involuntary servitude, except as a punishment for crime whereof the party shall have been duly convicted, shall exist within the United States, or any place subject to their jurisdiction.
2. Congress shall have power to enforce this article by appropriate legislation.
Ceea ce jurnalista noastră omite cand face trimitere la Amendamentul 13 e faptul că persoanaele condamnate definitiv pentru o infracţiune nu se bucură de protecţia oferita de amendamentul respectiv
Adevarul insa devine un detaliu insignifiant, cand în joc e încălcarea drepturilor omului de către regimul imperialist al S.U.A.
Invitat în studio pentru a comenta "senzaţionala" dezvăluire e nimeni altul decât Malik Zulu Shabazz, preşedintele New Black Panter Party, cunoscut pentru promovarea antisemitismului şi a rasismului îndreptat împotriva majorităţii albe.
Atât realizatorea emisiunii cât şi invitatul său sunt impresionaţi de modul în care deţinuţii din 6 centre de detenţie din statul Georgia au reuşit să-si coordoneze protestul.Ceea ce nu pare să-i deranjeze pe cei doi e faptul că mijloacele folosite de deţinuţi pentru a comunica sunt ilegale, cum ar fi folosorea telefoanelor mobile sau amanuntul ca persoanele incarcerate nu se bucura de aceleasi drepturi ca cetatenii de rand.Aşadar, statul american îi exploatează cu cruzime pe criminali, în timp ce plătitorii de taxe scot din buzunar $22.650 pe an pentru întreţinerea fiecărei persoane încarcerate:
http://en.wikipedia.org/wiki/Incarceration_în_the_United_States#Cost
Nu putem sa nu mentionam pe final ca operaţiunea de re-branding a Radio Erevan a fost încununată de succes. Noua denumire:Russia Today.
Să-i cunoaştem pe luptătorii pentru drepturile civile.Azi:Al Sharpton
O întreprindere foarte profitabilă în America zilelor noastre e militantismul pentru drepturile civile ale minorităţilor şi lupta împotriva discriminării, cu condiţia ca victimele să aparţină minorităţilor. Unul din stâlpii luptei anti discriminare este Al Sharpton. Fost candidat pentru nominalizare la prezidenţialele din anul 2004 din partea Partidului Democrat, Sharpton sare iese la atac ori de câte ori se iveşte oportunitatea de a câştiga capital politic de pe urma unei situaţii controversate.
Iată ce găsim pe pagina dedicată lui Al Sharpton de pe Wikipedia, la capitolul gay rights:
"Sharpton is a supporter of equal rights for gays and lesbians, including same-sex marriage. During his presidential campaign in 2003, Sharpton said he thought it was insulting to be asked to discuss the issue of gay marriage. "It's like asking do I support black marriage or white marriage.... The inference of the question is that gays are not like other human beings.
"Sharpton is leading a grassroots movement to eliminate homophobia within the Black church."
Norocul activistului nostru pare să fi expirat acum câteva zile, însă. Într-un clip de promovare al unui documentar despre viaţa şi activitatea lui Morton Downey, Jr-un controversat realizator de talk show din anii '80- programat să fie lansat în 2011, pelicula îl surprinde pe reverendul Al exprimându-şi dezgustul faţă de minoritatea al cărei apărător se declară :"I am tired of them acting big” zice Sharpton adresându-se audienţei . "You ain't nothing! You a punk faggot -now come on and do something".
Nu-mi rămâne decât să mă întreb cum ar fi reacţionat vasnicul nostru luptător în cazul în care personajul din imagine ar fi fost un adversar politic al stimabilului, şi nu el însuşi. Pronunţarea expresiei"standard dublu" în cazul lui Sharpton e ca şi cum am vorbi de funie în casa spânzuratului.
Iată ce găsim pe pagina dedicată lui Al Sharpton de pe Wikipedia, la capitolul gay rights:
"Sharpton is a supporter of equal rights for gays and lesbians, including same-sex marriage. During his presidential campaign in 2003, Sharpton said he thought it was insulting to be asked to discuss the issue of gay marriage. "It's like asking do I support black marriage or white marriage.... The inference of the question is that gays are not like other human beings.
"Sharpton is leading a grassroots movement to eliminate homophobia within the Black church."
Norocul activistului nostru pare să fi expirat acum câteva zile, însă. Într-un clip de promovare al unui documentar despre viaţa şi activitatea lui Morton Downey, Jr-un controversat realizator de talk show din anii '80- programat să fie lansat în 2011, pelicula îl surprinde pe reverendul Al exprimându-şi dezgustul faţă de minoritatea al cărei apărător se declară :"I am tired of them acting big” zice Sharpton adresându-se audienţei . "You ain't nothing! You a punk faggot -now come on and do something".
Nu-mi rămâne decât să mă întreb cum ar fi reacţionat vasnicul nostru luptător în cazul în care personajul din imagine ar fi fost un adversar politic al stimabilului, şi nu el însuşi. Pronunţarea expresiei"standard dublu" în cazul lui Sharpton e ca şi cum am vorbi de funie în casa spânzuratului.
Thursday, December 16, 2010
John Stewart despre Obama:Delusional
Reacţiile la scena în care preşedintele Obama îi predă ştacheta lui Bill Clinton n-au întârziat să apară. Şi nu puţine au fost cele venite de la stânga, de unde Obama se aştepta mai puţin. Priviţi cum Jon Stewart îl pune la colţ în genunchi, pe coji de nucă:
| The Daily Show With Jon Stewart | Mon - Thurs 11p / 10c | |||
| Obama Leaves Bill Clinton in White House Briefing Room | ||||
| ||||
Sunday, December 12, 2010
Bill Clinton-a treia oară preşedinte. Pentru o oră
Vineri a vut loc la Casă Albă o întîlnire între preşedintele Obama şi fostul preşedinte Clinton. Clinton a fost invitat să împărtăşească din experienţa pe care a avut-o la jumătatea primului mandat(în 1994), când republicanii au preluat controlul ambelor camere ale Legislativului. Cu toate acestea, Clinton a reuşit să ajungă la un compromis cu republicanii din Congres, fapt ce l-a ajutat să câştige cel de-al doilea mandat 2 ani mai târziu.
După întâlnirea cu pricina, cei 2 preşedinţi au apărut în sala de conferinţe de presă , luindu-i pe nepregătite pe consilierii de imagine ai Casie Albe. Lucrurile au luat de aici o turnura bizară: Bill Clinton s-a instalat la podium şi a început să vorbească, avându-l pe Obama în dreapta sa. După catreva minute, Obama s-a scuzat cum că Prima Doamnă îl aştepta de vreo jumătate de oră şi că el trebuie s-o taie. Nici o problemă, l-a asigurat Bill şi a rămas singur să dialogheze pentru vreo oră cu corpul de presă de la Casă Albă.
Aşa s-a scris o pagină noua de istorie, care va fi cunoscută sub numele de Outsourcing the Presidency.
După întâlnirea cu pricina, cei 2 preşedinţi au apărut în sala de conferinţe de presă , luindu-i pe nepregătite pe consilierii de imagine ai Casie Albe. Lucrurile au luat de aici o turnura bizară: Bill Clinton s-a instalat la podium şi a început să vorbească, avându-l pe Obama în dreapta sa. După catreva minute, Obama s-a scuzat cum că Prima Doamnă îl aştepta de vreo jumătate de oră şi că el trebuie s-o taie. Nici o problemă, l-a asigurat Bill şi a rămas singur să dialogheze pentru vreo oră cu corpul de presă de la Casă Albă.
Aşa s-a scris o pagină noua de istorie, care va fi cunoscută sub numele de Outsourcing the Presidency.
Saturday, December 11, 2010
Democraţii şi controlul asupra mass media
În martie 2004 se lansa postul de radio Air America, în dorinţa de a contrabalansa influenţa realizatorilor conservatori de talk show ca Rush Limbaugh, Sean Hannity şi Mark Levin. Proiectul s-a dovedit un total eşec, întreprinderea liberală sfârşind prin declanşarea procedurilor de faliment în ianuarie 2010.
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2010/01/21/AR2010012103868.html
Înfrângerea suferită pe piaţa liberă a ideilor nu i-a descurajat pe liberali.Realizând că publicul american nu e înnebunit după ideile stângiste, tot ce le-a rămas de făcut e să încerce să intimideze şi să reducă le tăcere media nealiniată.
Marţea trecută, într-un interviu acordat MSMBC, Al Sharpton pleda pentru interzicerea de către FCC(Federal Communications Commission) a talk show-ului lui Rush Limbaugh, pe motiv de remarci pe care respectivul le considera ca fiind rasiste.
În spiritul toleranţei liberale, Al Sharpton nu e împotriva libertăţii de exprimare a lui Rush Limbaugh, cu condiţia ca acesta să se exprime în particular, la el acasă.Rush trebuie să fie atent să nu-l deranjeze pe Al atâta timp cât foloseşte lungimile de undă publice.
Al Sharpton nu e singurul care atacă media nealiniată regimului Obama.Van Jones, fost "Green Jobs Czar" în administraţia Obama, forţat să demisioneze când publicul a aflat despre simptiile sale comuniste , pledează de asemenea pentru controlul asupra media.
Într-un moment de sinceritate, senatorul Rockfeller(D-WV), scârbit de retorica partizană din media, sugera FCC să închidă Fox News şi MSNBC. Mi-a plăcut echidisatnata senatorului, care pune pe acelaşi plan ţânţarul şi elefantul: Fox News are în mod constant de 2-3 ori mai mulţi telespectatori decât MSMBC.
http://tvbythenumbers.zap2it.com/2010/12/10/cable-news-ratings-for-thursday-december-9-2010/75050
De asemenea, Fox News e singurul post tv la care comentatorii şi invitaţii cu vederi conservatoare contează cu adevărat.Reducerea la tăcere a Fox News e visul umed al oricărui liberal.
Tabloul n-ar fi complet fără comisarul FCC, care consideră că publicul american are dreptul la un anumit gen de ştiri şi că e treaba guvernului de a veghea ca aceste ştiri să ajungă la public.
Atacurile exemplificate anterior nu sunt întâmplătoare. Fox News şi realizatoriii conservatori de talk-showuri sunt văzuţi de liberali ca vinovaţi principali în pierderea alegerilor intermediare de către democraţi. Chiar a doua zi după alegeri, Obama punea eşecul democraţilor nu pe seama politicilor falimentare ale executiviului şi legislativului, ci prin dificulatatile de comunicare ale administraţiei. Cum ar veni, needucaţii de americani se uită la Fox News, ascultă Rush Limbaugh la radio şi sfârşesc prin a vota cu republicanii.
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2010/01/21/AR2010012103868.html
Înfrângerea suferită pe piaţa liberă a ideilor nu i-a descurajat pe liberali.Realizând că publicul american nu e înnebunit după ideile stângiste, tot ce le-a rămas de făcut e să încerce să intimideze şi să reducă le tăcere media nealiniată.
Marţea trecută, într-un interviu acordat MSMBC, Al Sharpton pleda pentru interzicerea de către FCC(Federal Communications Commission) a talk show-ului lui Rush Limbaugh, pe motiv de remarci pe care respectivul le considera ca fiind rasiste.
În spiritul toleranţei liberale, Al Sharpton nu e împotriva libertăţii de exprimare a lui Rush Limbaugh, cu condiţia ca acesta să se exprime în particular, la el acasă.Rush trebuie să fie atent să nu-l deranjeze pe Al atâta timp cât foloseşte lungimile de undă publice.
Al Sharpton nu e singurul care atacă media nealiniată regimului Obama.Van Jones, fost "Green Jobs Czar" în administraţia Obama, forţat să demisioneze când publicul a aflat despre simptiile sale comuniste , pledează de asemenea pentru controlul asupra media.
Într-un moment de sinceritate, senatorul Rockfeller(D-WV), scârbit de retorica partizană din media, sugera FCC să închidă Fox News şi MSNBC. Mi-a plăcut echidisatnata senatorului, care pune pe acelaşi plan ţânţarul şi elefantul: Fox News are în mod constant de 2-3 ori mai mulţi telespectatori decât MSMBC.
http://tvbythenumbers.zap2it.com/2010/12/10/cable-news-ratings-for-thursday-december-9-2010/75050
De asemenea, Fox News e singurul post tv la care comentatorii şi invitaţii cu vederi conservatoare contează cu adevărat.Reducerea la tăcere a Fox News e visul umed al oricărui liberal.
Tabloul n-ar fi complet fără comisarul FCC, care consideră că publicul american are dreptul la un anumit gen de ştiri şi că e treaba guvernului de a veghea ca aceste ştiri să ajungă la public.
Atacurile exemplificate anterior nu sunt întâmplătoare. Fox News şi realizatoriii conservatori de talk-showuri sunt văzuţi de liberali ca vinovaţi principali în pierderea alegerilor intermediare de către democraţi. Chiar a doua zi după alegeri, Obama punea eşecul democraţilor nu pe seama politicilor falimentare ale executiviului şi legislativului, ci prin dificulatatile de comunicare ale administraţiei. Cum ar veni, needucaţii de americani se uită la Fox News, ascultă Rush Limbaugh la radio şi sfârşesc prin a vota cu republicanii.
Friday, December 03, 2010
George W Bush la Tonight Show
Aseară am dat peste înregistrarea Tonight show cu Jay Leno din 18 noiembrie 2010, avându-l ca invitat pe fostul preşedinte al SUA George W Bush. Nu urmăresc showul lui Leno cu regularitate, dar emisiunea cu pricina mi-a creat crampe la stomac din pricina râsului. Umorul spontan, sinceritatea şi modestia celui care a fost timp de 8 ani cel mai puternic om din lume sunt cuceritoare. Remarcabil e şi refuzul elegant al acestuia de a comenta deciziile preşedintelui Obama.
Monday, November 22, 2010
California
22.11.2010 De azi până vineri plec in California. San Francisco, Los Angeles şi San Diego sunt pe lista. Deşi am pus ceasul să sune la 5 dimineaţă, m-am trezit de la 4. Se pare că sunt overachiever când vine vorba de vacanţă. Ora 9:48 am EST. Cei de la Delta au Wi-Fi, aşa că folosesc din plin cele Facebook şi Twitter la 32.000 de picioare altitudine(aproximativ 11.000 de metri). Vă spun eu:Delta rocks! Pe când vor pune şi prize de încărcat laptop-urile la scaune, îi voi declara inbatabili. Aterizarea în San Francisco a fost ciudată: Am crezut că suntem într-un hidroavion:Planam la 50 de metri deasupra apei şi nici urmă de pământ în dreapta sau stânga. Deodată a apărut şi limba de pământ salvatoare.Contactul cu solul a fost perfect. Piloţii de la Delta ştiu meserie! Prima experienţă: străzile din San Francisco. Oraşul e numai dealuri şi văi.Dacă ar ninge aici, localnicii ar trebui să schimbe maşinile pe sănii in timpul iernii.
Golden Gate Bridge e interesant de văzut. Am văzut şi Alcatrazul de la baza podului. Nu mi s-a părut interesant să o vizitez. Ce poate fi interesant de văzut la o puşcărie?
China Town este un cartier foarte interesant. Chinezii au transplantat o bucată din ţara lor aici, peste mări şi ţări. Ca fapt divers, în San Francisco se află cea mai mare comunitate chinezească din afara ţării. Cum era ora prânzului, am decis să mâncăm ceva. Deşi locul nu arăta prea îmbietor, am mâncat cea mai bună mâncare chinezească din viaţa mea:porc sautee cu alune şi orez, vită cu orez şi legume.
http://www.facebook.com/album.php?aid=306587&id=608917253
23.11.2010 M-am trezit la 5 dimineaţa. Înapoi în San Francisco, am trecut prin Downtown şi prin cateve cartiere din jur, după care mi-am luat la revedere şi am pornit spre LA. Am ales ca rută Pacific Coastal Highway, o autostradă care merge paralel cu Oceanul Pacific. Imaginaţi-vă un Transfăgărăşan de 500 de kilometri şi înlocuiţi fundul prăpastiei cu apa Oceanului.
Pe la 5 după amiaza am ajuns în Santa Barbara. Am ales să cinăm aici. Mâncarea de la restaurantul mexican a fost excelentă. iar platoul pregătit pentru 2 persoane ar fi putut hrăni lejer 4.
Cum s-a făcut întuneric, am ales să înnoptăm aici. Încă 150 de kilometri până în LA.
http://www.facebook.com/album.php?aid=306835&id=608917253 24.11.2010
24.11.2010 O superbă dimineaţă în Santa Barbara-o combinaţie între munte şi ocean. Drumul spre LA te răsfaţă cu aceeaşi combinaţie de peisaje. Dacă te ajută şi vremea, ai ca rezultat o zi perfectă.
Prima oprire în LA e la Hollywood. Locul pe care ni-l imaginăm cu toţii cu ochii minţii:sclipitor, luminos, magic. Cu riscul de a dezamăgi, Hollywoodul de la televizor e mai frumos decât cel văzut în realitate. Clădiri apăsate de patina timpului şi o lume pestriţă îşi fac veacul în zona Hollywood Boulevard. Nu zic sub nici o formă că nu merită să vizitezi locul, atâta doar că magia se risipeşte odată ce te alături peisajului.
Nu puteam să completam turul oraşului fără să dăm o raită prin două din cele mai exclusiviste zone ale oraşului:Beverly Hills şi Bel Air. Beverly Hills e un orăşel cu clădiri cochete înconjurate de multă verdeaţă. Bel Air e construit pe dealurile care înconjoară Los Angelesul. Un labirint de străduţe înguste flancate de garduri de 4-6 metri înălţime ascund case de de zeci de milioane de dolari.
Seara ne-a prins îndreptându-ne spre San Diego. Fiind ajunul Zilei Recunoştinţei, am avut "plăcerea" de a avansa în trafic în jur de 5 kilometri în 2 ore.
http://www.facebook.com/#!/album.php?aid=307112&id=608917253
25.11.2010 San Diego e un oraş liniştit, la cei 1.200.000 de locuitori ai săi. Insula Coronado e un loc superb, cu vederi spectaculoase la ocean şi spre centrul oraşului. Old Town San Diego e un parc în care s-a conservat câte ceva din istoria arhitectonică a zonei, cu puternice influenţe spaniole.
Pe drumul de întoarcere spre LA am hotărât să mai oprim o dată pe una din plajele aflate în drumul nostru:Long Beach. Cum mai avem ceva timp la dispoziţie, Downtown LA văzut noaptea e ceva ce nu vrei să ratezi.
http://www.facebook.com/#!/album.php?aid=307309&id=608917253
26.11.3010 Ultima zi în California. O experinta deosebită: 1.400 de kilometri de şosele, 3 oraşe importante şi nenumărate plaje aflate de-a lungul Pacific Coastal Highway. Cum zicea Guvernatorul cu ceva vreme în urmă: "I'll be back!".
Wednesday, November 17, 2010
Caroline Glick-Ce cumpara palestinienii cu banii americanilor
În timp ce asistăm la o ofensivă fără precedent a terorismului islamic, SUA, ultimul bastion al civilizaţiei, sunt conduse de cel mai anti israelian preşedinte din istorie. În articolul publicat în Jerusalem Post şi preluat de townhall.com , Caroline Glick trage un semnal de alarmă, dezvăluind mecanismele prin care banii contribuabililor americani ajung să sponsorizeze teroriştii palestinieni. Caroline Glick este jurnalist şi Deputy Managing Director pentru Jerusalem Post.Cu 2 săptămâni în urmă, un palestinian din Bethlehem a fost arestat de forţele de securitate ale Autorităţii Palestiniene, antrenate şi finanţate de SUA. Acesta a fost acuzat de "efectuarea de tranzacţii comerciale cu cetăţeni ai unui stat-duşman". Nu, acesta nu a cumpărat uraniu din Iran. Omul a fost acuzat că ar fi cumpărat produse lemnoase dintr-o comunitate israeliană aflată în spatele liniilor de demarcaţie stabilite prin armistiţiul din 1949. Acestuia i-a fost refuzată judecarea în stare de libertate de către Tribunalul Autorităţii Palestiniene(insitiutie fondată de guvernul american), urmând să aştepte în arest decizia magistraţilor. Arestarea acestui om face parte proiectul guvernului Autorităţii Palestiniene intitulat "Fondul Naţional al Onoarei". Acest proiect are ca scop principal interzicerea oricăror contacte economice între palestinieni şi evreii care trăiesc şi muncesc dincolo de linia de demarcaţie stabilită prin Armistiţiul din 1949. Din punctul de vedere al Premierului palestinian Salam Fayyad (presupus moderat care se bucură de susţinerea SUA), aceşti israelieni şi Israelul în general fac parte din "Statul ostil", pe care palestinienii sunt obligaţi să-l boicoteze. Într-un interviu acordat Jerusalem Post, Ahmed Majdalani-Ministrul Muncii în Guvernul Autorităţii Palestiniene-declara că speră ca până la sfârşitul anului toţi palestinienii care lucrează în comunităţile israeliene din Iudeea şi Samaria îşi vor abandona slujbele.Ceea ce Majdalani a omis în declaraţia sa e că, dacă aceştia nu vor demisiona, vor fi arestaţi. Citându-l pe Ministrul Economiei din cadrul AP, de la începutul campaniei iniţiate de Guvernul Fayyad s-au confiscat din magazinele palestiniene bunuri produse în Israel în valoare de 1 milion de dolari SUA. Măsurile adoptate de Guvernul Fayyad vin în completarea altora deja existente, cum ar fi pedeapsa cu moartea pentru palestinienii care vînd terenuri evreilor. În urmă cu mai puţin de 2 luni, AP a reamintit celor tentaţi să uite că orice palestinian vinovat de "crima" de a vinde teren unui evreu va fi executat. Este evident că aceste măsuri adoptate de AP nu vor ajuta la coabitarea paşnică dintre palestinieni şi evrei sau la dezvoltarea economică a Palestinei. Nu acelaşi lucru poate fi afirmat dacă ar fi să ne luăm după modul în care AP este finanţată şi susţinută de administraţia americană.
În ciuda boicotului economic îndreptat împotriva Israelului şi a pedepselor aspre împotriva palestinienilor care au legături economice cu Israelul, Fayyad este favoritul numărul unu al administraţiei americane.De la numirea în funcţie a lui Fayyad de către Preşedintele AP Mahmoud Abbas, asistenta financiară din partea Guvernului american a crescut de nu mai puţin de 7 ori. Majoritatea acestor sume au fost canalizate în direcţia susţinerii lui Fayyad. Iată câteva exemple: Guvernul american finanţează direct bugetul AP, iar armata palestiniană e finanţată şi instruită de către americani. De asemenea, SUA subvenţionează crearea de institutiii palestiniene care sunt folosite în implementarea politicilor anti-israeliene ale guvernuilui Fayyad .
Miercurea trecută, în cadrul unei conferinţe de presă la care a participat şi Fayyad, Secretarul de Stat al SUA Hillary Clinton a anunţat suplimentarea ajutorului de 400 de milioane la care s-a angajat preşedintele Obama în iunie cu încă 150 de milioane.Acest supliment vine în întâmpinarea declaraţiei lui Fayyad, care cerea ajutor pentru acoperirea deficitului bugetar de 500 milioane USD al AP. Conform datelor furnizate de către Serviciul de Cercetare Congresional al SUA, Autoritatea Palestiniană este cel mai mare beneficiar de asistentă financiară din lume. Conform Bloomberg, asistenţa financiară primită de AP în 2009 s-a cifrat la 1,2 miliarde USD, estimările pentru 2010 ridicându-se la 1,8 miliarde. În 2009, ajutorul financiar venit din partea adiministratiei americane s-a ridicat la 500,9 milioane USD, urmând ca în 2011 cifra să crească la 550 milioane USD, fără a fi luate în considerare cele 150 de milioane promise de Secretarul de Stat Clinton. De asemenea, în suma respectivă nu este inclusă finanţarea americană a UNRWA, agenţie dedicată exclusuv asistenţei sociale pentru cetăţenii palestinieni. SUA e cel mai mare donator individual la bugetul UNRWA:anul trecut, cele 268 milioane UDS din banii contribuabililor americani au acoperit 27 la sută din bugetul UNRWA.
Ileana Ros-Lehtinen, membră a Congresului SUA cu şanse în a deveni preşedinta Comisiei de Relaţii Internaţionale din Camera Reprezentanţilor, a reacţionat negativ la anunţul lui Hillary Clinton de extindere a asistenţei financiare acordate AP de către SUA. Într-o declaraţie de presă dată publicităţii joia trecută, aceasta aruncă în derizoriu asistenţa financiară oferită de SUA, numind-o "bailout". În continuarea comentariului, Ros-Lehtinen afirmă că "Suntem profund indignaţi de faptul că Guvernul american continuă ajutorul acordat liderilor palestinieni, în timp ce aceştia continuă să-şi încalce angajamentele internaţionale, cum ar fi dezmembrarea structurilor teroriste palestiniene, combaterea corupţiei, încetarea acţiunilor anti-israeliene şi anti-semite şi recunoaşterea dreptului de a exista al statului Israel ". Ros-Lehtinen a fost autoarea Legii importiva terorismului palestinian din 2006, care condiţiona asistenţa financiară acordată AP de către SUA de recunoaşterea în public a dreptului de a exista a statului Israel de către autorităţile palestiniene. Deşi la obiect, declaraţia lui Ros-Lethinen atinge decât la suprafaţă ilegalitatea asistenţei financiare acordată AP de către SUA. Să luăm ca exemplu asistenţa oferită de SUA la capitolul siguranţă naţională.
Ca răspuns a preluării Fâşiei Gaza de către Hamas, SUA au intensificat asistenţa militară acordată Fatah. Conform Serviciului de Cercetare a Congresului SUA, asistenţa financiară acordată de SUA la capitolul siguranţă naţională între 2007 şi august 2010 a totalizat 400 de milioane USD, dintre care 100 de milioane în 2010. În 2011, ajutorul financiar va creşte la 150 de milioane USD. Sumele respective au plătit pentru înarmarea şi antrenamentul a 400 de soldati din Garda Prezidenţială şi a 2.700 de soldaţi ai Forţelor de Securitate Naţională. SUA plănuiesc să antreneze alte 3 batalioane a câte 500 de soldaţi ai Forţelor de Securitate Naţională. Raportul Serviciului de Cercetare a Congresului remarcă faptul că forţele antrenate cu asistentă americană au îmbunătăţit respectarea legii şi ordinii în Iudeea şi Samaria. În acelaşi timp, raportul se arată sceptic în privinţa unui impact pozitiv raportat la contextul mai larg al dezvoltării economice şi sociale a Palestinei şi a progresului negocierilor israeliano-palestiniene, cât şi a capacităţii forţelor de securitate de anihilare a forţelor militante palestiniene. De asemenea, există puţine garanţii că forţele de securitate palestiniene nu se vor alia cu Hamas şi nu vor întoarce armele împotriva Israelului.
Începând cu 1996, forţele de securitate palestiniene au avut un rol principal în acţiunile teroriste îndreptate imptriva statului Israel. Îngrijorat de ameninţarea pe care aceste forţe o prezintă, în lumina refuzului lui Fayyad de a recunoste dreptul de a exista a statului Israel, General Maiorul Avi Mizrahi avertiza la începutul anului asupra saltului calitativ în privinţa capacităţii de luptă a palestinienilor care iniţiază atacuri teroriste împotriva Israelului. Acesta descrie forţele militare palestiniene ca "Bine pregătite şi superior echipate faţă de predecesori. O forţă de genul acesta poate controla o zonă populată cu doar 4 trăgători de elită. Efectul e letal. Aceştia nu sunt luptătorii pe care i-am înfruntat la Jenin în 2002. Vorbim de o forţă de infanterie care dispune de capacităţi ofensive şi care nu e de aşteptat să abandoneze lupta". Un alt aspect al asistenţei financiare americane este contribuţia directă la bugetul operaţional al AP. SUA au contribuit cu 350 de milioane USD la bugetul operaţional al AP în ultimii 2 ani. Sunt de subliniat 3 probleme cu acest ajutor:
1. Este deperte de a fi clar că AP are nevoie de acest gen de ajutor. Conform FMI şi Biroului Central de Statistică Palestinian, PIB a crescut în 2009 cu 6,8% în Iudeea, Samaria şi Fâşia Gaza. Rata şomajului în zonele respective a scăzut în perioada respectivă. Care e justificarea creşterii ajutorului financiare extern când situaţia economică arată o îmbunătăţire?
2. Ţinând cont de refuzul lui Fayyad de a acepta principiile comerţului liber, în special când vine vorba de Israel-cel mai important partener economic al palestinienilor-credibilitatea politicilor acestuia în domeniul economic ridica serioase semne de întrebare. După cum se poate vedea din exemplul american, intervenţia statului în economie nu are ca efect crearea a noi locuri de muncă. Acesta e rolul sistemului privat. Iar Fayyad intrezice palestinienilor dreptul de a avea relaţii comerciale cu cei mai importanţi parteneri de afaceri . Acesta nu e comportamentul unui lider care doreşte facilitarea unei creşteri economice susţinute.
3.Realitatea e că nu se poate preveni deturnarea de fonduri către Hamas(Interzisă prin legea americană). În fiecare lună Fayyad transferă fonduri către Fâşia Gaza (controlată de Hamas), destinate plăţii salariilor angajaţilor AP. Fayyad susţine că transferul de fonduri nu poate fi considerat ajutor material către Hamas, întrucât beneficiarii fondurilor sunt angajaţi ai AP, ceea ce e un nonsens. Angajaţii respectivi servesc după bunul plac al Hamas. Plata salariilor acestor angajaţi din banii de asistenţă americană contravine legilor americane dar şi celor internaţionale, care interzic acordarea oricărui fel de asistenţă financiară zonelor care sunt controlate de organizaţii teroriste.Fără asistenţa financiară directă a guvernului american, Fayyad nu ar avea posibilitatea de a direcţiona fonduri către Fâşia Gaza.
Contribuţia directă la bugetul AP din partea americanilor nu e singura modalitate prin care banii contribuabililor americani ajung să finanţeze Hamas. Contribuţiile financiare la finanţarea UNRWA fac parte din aceeaşi categorie. Finanţarea americană a UNRWA s-a dublat în ultimii 4 ani, cauzată în pricipal de încercarea de a preveni finanţarea directă a Hamas. Raportul Serviciului de Cercetare a Congresului subliniază, însă, că "majoritatea observatorilor din Fâşia Gaza recunosc că rolul UNRWA în asigurarea serviciilor de bază (alimente, asistenţă sanitară, educaţie) uşurează misiunea Hamas de a guverna zona respectivă". În apararea deciziei de asistenţă financiară acordată UNWRA, Departamentul de Stat a argumentat în faţa Congresului că "asistenţa financiară contribuie direct la intersul strategic al SUA de a satisface nevoile de natură umanitară ale palestinienilor având că ţel final autoguvernarea.UNWRA joca un rol stabilizator în Orientul Mijlociu prin programele de asistenta pe care le derulează, servind ca element de contrabalansare a terorismului". Adevărul e că angajaţii UNWRA sunt membri şi simpatizanţi ai Hamas. În ciuda asigurărilor venite din direcţia Departamentului de Stat privitoare la măsurile de siguaranta luate pentru a preveni situaţia în care fonduri americane ar ajunge să finanţeze grupuri sau persoane care au legături cu Hamas sau alte grupuri teroriste, verificările pe care UNRWA le face în încercarea de a depista persoane care sunt listate ca membri sau simpatizani ai organizaţiilor teroriste se reduce la lista ONU care cuprinde membri a doar două organizaţii teroriste: Talibanii şi al-Quaida. Raportul Serviciului de Cercetare a Congresului menţionează că "verificările anti-teroriste făcute de UNWRA nu includ Hamas, Hizbullah sau alte grupuri militante care operează în vecinătatea zonei acoperite de UNWRA". Cu alte cuvine, UNWRA continuă să angajeze terorişti şi procedurile de verificare după care se ghidează această instituţie nu fac nimic pentru a preveni acest fapt.
Anul acesta a fost semnat un Program Cadru de Cooperare între UNWRA şi SUA , menit să extindă verificările anti-teroriste. Înţelegerea respectivă nu are însă caracter obligatoriu iar prevederile acesteia nu pot opri în nici un fel accesul la fondurile UNWRA a persoanelor sau organizaţiilor cu legături teroriste. Considerând refuzul AP de a recunoaşte dreptul statului Israel de a exista şi de a lua măsuri serioase în combaterea terorismului, SUA nu poate continua finanţarea instituţiilor palestiniene fără încălcarea propriilor legi.Problema e că, admiţând aceste fapt, administraţia americană ar admite implicit că procesul de pace e o minciună şi că statul palestinian în formare azi va deveni un stat terorist aflat în război cu Israelul. Ar fi de dorit ca următorul Congres să considere aceste realităţi înainte de a aproba noi tranşe de ajutor pentru Fayyad şi guvernul său moderat.
Articolul în original la:
http://townhall.com/columnists/CarolineGlick/2010/11/16/what_the_palestinians_buy_with_american_money/page/full/
Saturday, November 06, 2010
SUA-peisajul politic post alegeri si perspective pentru 2012
Alegerile din 2 noiembrie s-au incheiat, acum toată lumea se întreabă cum va arăta scena politică americană în urmatoriii 2 ani . Nimeni nu poate prezice cu siguranţă, iar răspunsul va depinde de principalii jucători: Preşedintele Obama, cele două partide politice şi, mai nou, mişcarea Tea Party.
Preşedintele Obama A câştigat alegerile la un scor zdrobitor în faţa contracandidatului republican John McCain. Posedând o carismă remarcabilă , şi-a bazat campania electorală pe cuvintele speranţă şi schimbare. Odată instalat în funcţie, şi-a bazat politica pe legislaţie menită să transforme America într-un stat asemănător cu cele de orientare socialistă din Europa de Vest. Noua lege de reformare a sistemului de asigurări de sănătate are efecte contrare celor prezentate de preşedinte în perioada în care bătea ţara în lung şi-n lat, încercând să-i convingă pe americani că toată lumea va avea numai de câştigat de pe urma acesteia.În fapt, procentul celor care dezaprobă Obamacare creşte pe măsură ce descoperă efectele pe care le va avea această legislaţie pe tremen scurt şi mediu, cum ar fi costuri mai mari pentru angajatori şi angajaţi şi raţionalizarea accesului la serviciile medicale .
http://www.heritage.org/research/reports/2010/09/obamacare-increases-health-insurance-premiums
Un alt aspect cu efecte dramatice asupra economiei americane a fost intervenia statului în economie sub pretextul că giganţi de talia AIG sau General Motors sunt prea mari pentru a fi lăsaţi să între în faliment. Urmarea: procentul din economie controlat de stat (cumulat la nivel federal, de stat sau local) a crescut de la 35% la 44,7% în numai doi ani de guvernare Obama. Nota de plată pentru accesele etatiste a venit fără întârziere: deficitul naţional s-a triplat, în numai 19 luni Obama reuşind performanţa de a adăuga mai mult deficit la buget decât toţi preşedinţii de la Washington la Regan la un loc!
http://www.cnsnews.com/news/article/72404
http://blog.heritage.org/2009/08/28/obama%E2%80%99s-tripling-of-the-national-debt-in-pictures/
În primii doi ani de mandat prezidenţial, preşedintele nu a arătat o dorinţă extraordinară de a colabora cu opoziţia republicană. Releventa a fost reacţia acestuia în două situaţii:
Invitaţi la Casa Albă pentru discuţii pe marginea pachetului de măsuri pentru stimularea economiei,liderii opoziţiei republicane au fost reduşi la tăcere în momentul în care au sugerat că planurile de stimulare a economiei ar trebui dublate de o politică de reducere a taxelor. Argumentul suprem al preşedintelui-"Am câştigat(alegerile)".
http://blogs.wsj.com/washwire/2009/01/23/obama-to-gop-i-won/
Cu câteva zile înainte de alegeri, participând la un miting electoral, Obama şi-a arătat"mărinimia" faţă de opoziţia republicană, declarând că nu îl deranjează dacă aceştia doresc să i se alăture, dar vor trebui să stea în partea din spatele autobuzului. Venită din partea unui republican, declaraţia ar fi însemnat punerea la stâlpul infamiei, dacă nu chiar sfârşitul carierei politice a respectivuilui. Nici o problemă, însă, când declaraţia aparţine preşedintelui democrat şi pe jumătate negru (nn.în peroada segregationismului în America, persoanele de culoare nu aveau dreptul să se aşeze pe orice scaun care era liber într-un autobuz, ci numai pe scaunele din spate).
Este greu de imaginat că preşedintele îşi va schimba atitudinea de la arogant la împăciuitor.Acesta e perceput mai degrabă ca un ideolog rigid.
http://townhall.com/columnists/DickMorrisandEileenMcGann/2010/11/06/will_obama_triangulate/page/full
Partidul Democrat.Pierderile înregistrate la alegerile din 2 noiembrie(6 locuri în Senat, 61 în Camera Reprezentanţilor, 7 posturi de guvernator şi peste 500 în legislativele la nivel de stat) nu par să îi scoată din izolarea de realitate pe liderii democraţi.
Deşi a câştigat un nou mandat de 2 ani în Congres , Nancy Pelosi a pierdut poziţia de Purtător de Cuvânt al Camerei Reprezentanţilor prin trecerea democraţilor în minoritate. Deşi mulţi se aşteptau ca Pelosi să demisioneze din poziţia de lider al reprezenantilor democraţi sau chiar din forul legislativ ca semn al recunoaşterii eşecului politicilor pe care le-a susţinut şi promovat, aceasta a declarat că va continua ca lider al democraţilor din Camera Reprezentanţilor. Mai mult decât atât,într-un interviu cu Diane Sawyer de la ABC, aceasta a declarat că nu regretă pierderea celei mai înalte funcţii deţinute de o femeie în politică americană. Întrebată cum şi-ar caracteriza peroada pe care a petrecut-o la Conducerea Camerei, aceasta a răspuns "o treabă bine făcută".
Reales în Nevada datorită sprijinului sindicatelor din industria hotelieră, liderul Senatului Harry Reid îşi făcea iluzia că reprezintă speranţa, într-un stat în care şomajul a depăşit 14%.
Într-o conferinţă de presă ţinută pe 3 noiembrie, preşedintele Obama a recunoscut eşecul în alegeri, pe care l-a pus pe seama puterii limitate de înţelegere a alegătorilor americani, care nu întrevăd zilele luminoase care vor să vină sub înţeleapta-i ocârmuire.
Zile mai bune pentru democraţi nu par a se arată prea curând. Prin pierderea majorităţii în Camera Reprezentanţilor, democraţii vor pierde şi o serie de locuri-cheie în comisiile parlamentare. Republicanii care îi vor înlocui vor avea grijă să reactiveze investigaţii care au fost trase pe linie moartă cât democraţii au avut majoritatea.
http://thehill.com/homenews/house/127389-after-electoral-drubbing-dems-must-now-deal-with-ethics-trials
21 de senatori democraţi vor trebui să se prezinte în faţa alegătorilor pentru realegere în 2012, faţă de doar 10 republicani. Nu e de mirare că nimeni nu se înghesuie să preia conducerea Comitetului Democrat de Campanie pentru Senat 2012.
http://www.politico.com/news/stories/1110/44711.html
Partidul Republican. Pe fondul nemulţumirilor provocate de modul în care administraţia Obama a înţeles să conducă ţara, republicanii s-au trezit în dimineaţa de 3 noiembrie cu un câştig net de proporţii(comparativ cu numărul de poziţii deţinute la alegerile anterioare):6 locuri în Senat, 61 în Camera Reprezentanţilor, 6 posturi de guvernator şi peste 500 în forurile legilative la nivel de stat. Principala provocare a noilor lideri republicani va fi să demonstreze în următorii 2 ani că sunt diferiţi decât democraţii şi capabili să ducă la îndeplinire mandatul inceredintat de alegători. Anul 2010 nu a fost istoric pentru republicani doar prin prisama uriaşelor câştiguri nete, dar şi prin categoriile demografice de electorat pe care l-au atras. Hispanicii şi african-americanii, minorităţi care votează în mod tradiţional cu democraţii, au votat cu republicanii în măsură mai mare decât au făcut-o în 2008. Numărul de african-americani care au votat candidaţi republicani anul acesta este aproape dublu faţă de 2008. În condiţiile în care în anul 2040 albii vor reprezenta mai puţin de 50% din populaţia SUA, republicanii au motive să fie optimişti. Republicanii au inregistrat şi câteva premiere: prima femeie guvernator a statului South Carolina(Nikky Haley, ai cărei părinţi sunt născuţi în India), primul guvernator al Nevadei de origine hispanica(Brian Sandoval) şi prima femeie guvernator de origine hispanică din istoria SUA(Susana Martinez-New Mexico)
Liderii republicani par să fie conştienţi de mandatul primit de la alegători. În discursul liderului republican John Boehner din noaptea alegerilor , acesta a declarat:"Priorităţile oamenilor sunt priorităţile noastre".
Mulţi comentatori consideră alegerile de anul aceste ca fiind ultima şansa pentru republicani de a arăta că sunt o alternativă viabilă pentru democraţi, în caz contrar urmând să asistăm la naşterea celui de-al treilea partid politic pe scena politica americana..
Mişcarea Tea Party. Mişcare populară de orientare conservatoare/libertariană, Tea Party a apărut în semn de protest împotriva cheltuielii banului public fără discernământ şi a creşterii taxelor. Fără o organizare sau conducere la nivel central, mişcarea e compusă din grupuri active la nivel local. La alegerile primare din cadrul Partidului Republican în 2010, candidaţii proveniţi din mişcarea Tea Party sau susţinuţi de membrii acestei mişcări au avut posibilitatea să candideze, unii dintre ei câştigând nominalizarea pentru alegerile parlamentare din 2 noiembrie 2010. În urma alegerilor, candidatii Tea Party au obţinut 5 posturi de senator, 40 în Camera Reprezentanţilor şi postul de Guvernator al statului South Carolina. Reprezentanţii Tea Party in viitorul Congres vor aduce un suflu nou şi imaginea de a nu fi dispuşi la compromisuri cu Washingtonul. Este foarte interesant de văzut cum vor reuşi aceştia să promoveze principiile şi să reprezinte interesele celor care i-au ales. Un cunoscut comentator remarca a doua zi după alegeri că liderii republicani ar fi cei mai fericiţi dacă Tea Party s-ar evapora instantaneu, prevăzând lupte interne reprezentanţii establishmentului cei ai Tea Party.
Va fi intrersant de urmărit proaspeţii senatori Tea Party Marco Rubio(Florida) si Rand Paul(Kentucky), superstaruri devenire ale Partidul Republican.
Cu un peisaj politic diferit de tot ceea ce a văzut trecut, este de urmărit evoluţia principalilor jucători următorii doi ani. 2012 nu e departe!
Preşedintele Obama A câştigat alegerile la un scor zdrobitor în faţa contracandidatului republican John McCain. Posedând o carismă remarcabilă , şi-a bazat campania electorală pe cuvintele speranţă şi schimbare. Odată instalat în funcţie, şi-a bazat politica pe legislaţie menită să transforme America într-un stat asemănător cu cele de orientare socialistă din Europa de Vest. Noua lege de reformare a sistemului de asigurări de sănătate are efecte contrare celor prezentate de preşedinte în perioada în care bătea ţara în lung şi-n lat, încercând să-i convingă pe americani că toată lumea va avea numai de câştigat de pe urma acesteia.În fapt, procentul celor care dezaprobă Obamacare creşte pe măsură ce descoperă efectele pe care le va avea această legislaţie pe tremen scurt şi mediu, cum ar fi costuri mai mari pentru angajatori şi angajaţi şi raţionalizarea accesului la serviciile medicale .
http://www.heritage.org/research/reports/2010/09/obamacare-increases-health-insurance-premiums
Un alt aspect cu efecte dramatice asupra economiei americane a fost intervenia statului în economie sub pretextul că giganţi de talia AIG sau General Motors sunt prea mari pentru a fi lăsaţi să între în faliment. Urmarea: procentul din economie controlat de stat (cumulat la nivel federal, de stat sau local) a crescut de la 35% la 44,7% în numai doi ani de guvernare Obama. Nota de plată pentru accesele etatiste a venit fără întârziere: deficitul naţional s-a triplat, în numai 19 luni Obama reuşind performanţa de a adăuga mai mult deficit la buget decât toţi preşedinţii de la Washington la Regan la un loc!
http://www.cnsnews.com/news/article/72404
http://blog.heritage.org/2009/08/28/obama%E2%80%99s-tripling-of-the-national-debt-in-pictures/
În primii doi ani de mandat prezidenţial, preşedintele nu a arătat o dorinţă extraordinară de a colabora cu opoziţia republicană. Releventa a fost reacţia acestuia în două situaţii:
Invitaţi la Casa Albă pentru discuţii pe marginea pachetului de măsuri pentru stimularea economiei,liderii opoziţiei republicane au fost reduşi la tăcere în momentul în care au sugerat că planurile de stimulare a economiei ar trebui dublate de o politică de reducere a taxelor. Argumentul suprem al preşedintelui-"Am câştigat(alegerile)".
http://blogs.wsj.com/washwire/2009/01/23/obama-to-gop-i-won/
Cu câteva zile înainte de alegeri, participând la un miting electoral, Obama şi-a arătat"mărinimia" faţă de opoziţia republicană, declarând că nu îl deranjează dacă aceştia doresc să i se alăture, dar vor trebui să stea în partea din spatele autobuzului. Venită din partea unui republican, declaraţia ar fi însemnat punerea la stâlpul infamiei, dacă nu chiar sfârşitul carierei politice a respectivuilui. Nici o problemă, însă, când declaraţia aparţine preşedintelui democrat şi pe jumătate negru (nn.în peroada segregationismului în America, persoanele de culoare nu aveau dreptul să se aşeze pe orice scaun care era liber într-un autobuz, ci numai pe scaunele din spate).
Este greu de imaginat că preşedintele îşi va schimba atitudinea de la arogant la împăciuitor.Acesta e perceput mai degrabă ca un ideolog rigid.
http://townhall.com/columnists/DickMorrisandEileenMcGann/2010/11/06/will_obama_triangulate/page/full
Partidul Democrat.Pierderile înregistrate la alegerile din 2 noiembrie(6 locuri în Senat, 61 în Camera Reprezentanţilor, 7 posturi de guvernator şi peste 500 în legislativele la nivel de stat) nu par să îi scoată din izolarea de realitate pe liderii democraţi.
Deşi a câştigat un nou mandat de 2 ani în Congres , Nancy Pelosi a pierdut poziţia de Purtător de Cuvânt al Camerei Reprezentanţilor prin trecerea democraţilor în minoritate. Deşi mulţi se aşteptau ca Pelosi să demisioneze din poziţia de lider al reprezenantilor democraţi sau chiar din forul legislativ ca semn al recunoaşterii eşecului politicilor pe care le-a susţinut şi promovat, aceasta a declarat că va continua ca lider al democraţilor din Camera Reprezentanţilor. Mai mult decât atât,într-un interviu cu Diane Sawyer de la ABC, aceasta a declarat că nu regretă pierderea celei mai înalte funcţii deţinute de o femeie în politică americană. Întrebată cum şi-ar caracteriza peroada pe care a petrecut-o la Conducerea Camerei, aceasta a răspuns "o treabă bine făcută".
Reales în Nevada datorită sprijinului sindicatelor din industria hotelieră, liderul Senatului Harry Reid îşi făcea iluzia că reprezintă speranţa, într-un stat în care şomajul a depăşit 14%.
Într-o conferinţă de presă ţinută pe 3 noiembrie, preşedintele Obama a recunoscut eşecul în alegeri, pe care l-a pus pe seama puterii limitate de înţelegere a alegătorilor americani, care nu întrevăd zilele luminoase care vor să vină sub înţeleapta-i ocârmuire.
Zile mai bune pentru democraţi nu par a se arată prea curând. Prin pierderea majorităţii în Camera Reprezentanţilor, democraţii vor pierde şi o serie de locuri-cheie în comisiile parlamentare. Republicanii care îi vor înlocui vor avea grijă să reactiveze investigaţii care au fost trase pe linie moartă cât democraţii au avut majoritatea.
http://thehill.com/homenews/house/127389-after-electoral-drubbing-dems-must-now-deal-with-ethics-trials
21 de senatori democraţi vor trebui să se prezinte în faţa alegătorilor pentru realegere în 2012, faţă de doar 10 republicani. Nu e de mirare că nimeni nu se înghesuie să preia conducerea Comitetului Democrat de Campanie pentru Senat 2012.
http://www.politico.com/news/stories/1110/44711.html
Partidul Republican. Pe fondul nemulţumirilor provocate de modul în care administraţia Obama a înţeles să conducă ţara, republicanii s-au trezit în dimineaţa de 3 noiembrie cu un câştig net de proporţii(comparativ cu numărul de poziţii deţinute la alegerile anterioare):6 locuri în Senat, 61 în Camera Reprezentanţilor, 6 posturi de guvernator şi peste 500 în forurile legilative la nivel de stat. Principala provocare a noilor lideri republicani va fi să demonstreze în următorii 2 ani că sunt diferiţi decât democraţii şi capabili să ducă la îndeplinire mandatul inceredintat de alegători. Anul 2010 nu a fost istoric pentru republicani doar prin prisama uriaşelor câştiguri nete, dar şi prin categoriile demografice de electorat pe care l-au atras. Hispanicii şi african-americanii, minorităţi care votează în mod tradiţional cu democraţii, au votat cu republicanii în măsură mai mare decât au făcut-o în 2008. Numărul de african-americani care au votat candidaţi republicani anul acesta este aproape dublu faţă de 2008. În condiţiile în care în anul 2040 albii vor reprezenta mai puţin de 50% din populaţia SUA, republicanii au motive să fie optimişti. Republicanii au inregistrat şi câteva premiere: prima femeie guvernator a statului South Carolina(Nikky Haley, ai cărei părinţi sunt născuţi în India), primul guvernator al Nevadei de origine hispanica(Brian Sandoval) şi prima femeie guvernator de origine hispanică din istoria SUA(Susana Martinez-New Mexico)
Liderii republicani par să fie conştienţi de mandatul primit de la alegători. În discursul liderului republican John Boehner din noaptea alegerilor , acesta a declarat:"Priorităţile oamenilor sunt priorităţile noastre".
Mulţi comentatori consideră alegerile de anul aceste ca fiind ultima şansa pentru republicani de a arăta că sunt o alternativă viabilă pentru democraţi, în caz contrar urmând să asistăm la naşterea celui de-al treilea partid politic pe scena politica americana..
Mişcarea Tea Party. Mişcare populară de orientare conservatoare/libertariană, Tea Party a apărut în semn de protest împotriva cheltuielii banului public fără discernământ şi a creşterii taxelor. Fără o organizare sau conducere la nivel central, mişcarea e compusă din grupuri active la nivel local. La alegerile primare din cadrul Partidului Republican în 2010, candidaţii proveniţi din mişcarea Tea Party sau susţinuţi de membrii acestei mişcări au avut posibilitatea să candideze, unii dintre ei câştigând nominalizarea pentru alegerile parlamentare din 2 noiembrie 2010. În urma alegerilor, candidatii Tea Party au obţinut 5 posturi de senator, 40 în Camera Reprezentanţilor şi postul de Guvernator al statului South Carolina. Reprezentanţii Tea Party in viitorul Congres vor aduce un suflu nou şi imaginea de a nu fi dispuşi la compromisuri cu Washingtonul. Este foarte interesant de văzut cum vor reuşi aceştia să promoveze principiile şi să reprezinte interesele celor care i-au ales. Un cunoscut comentator remarca a doua zi după alegeri că liderii republicani ar fi cei mai fericiţi dacă Tea Party s-ar evapora instantaneu, prevăzând lupte interne reprezentanţii establishmentului cei ai Tea Party.
Va fi intrersant de urmărit proaspeţii senatori Tea Party Marco Rubio(Florida) si Rand Paul(Kentucky), superstaruri devenire ale Partidul Republican.
Cu un peisaj politic diferit de tot ceea ce a văzut trecut, este de urmărit evoluţia principalilor jucători următorii doi ani. 2012 nu e departe!
Friday, November 05, 2010
De la caravana rosie la erou national
Unul din lucrurile pe care mi le amintesc din cu plăcere din perioada copilăriei este caravana cinematografică. De câteva ori pe an,o dubă cu un megafon montat pe acoperis se plimba prin sat, anunţându-i pe amatori că la Căminul cultural va rula un film în premieră. Toţi copiii de vârsta mea se entuziasmau şi sala cinematografului se umplea până la refuz. Îmi imaginez Cenaclul Flacăra ca pe o caravană roşie, menită să-i adune pe tinerii rebeli şi pletoşi la ceea ce ei credeau că e o mişcare underground, menită să submineze regimul comunist. În realitate, caravana condusă de Adrian Păunescu era un mod pervers al sistemului comunist de spălare a creierului în care participanţii naivi erau lăsaţi să creadă că sunt rebeli.Fenomenul Cenaclului Flacăra era atent supravegheat de către conducerea de Partid şi de stat iar Adrian Păunescu era animatorul perfect. Căderea dictaturii l-a găsit pe acesta în postura de lacheu şi instrument de propagandă a regimului. În vâltoarea evenimentelor, a sfârşit prin a fi urmărit de mulţimea furioasă şi a încercat să se refugieze la Ambasada SUA, scăpând în final nevătămat.
Perioada postdecembrista l-a prins ca membru marcant şi senator al Partidului Socialist al Muncii, fondat de foşti nomenclaturişti şi condus de Ilie Verdet, fost prim-ministru al lui Ceauşescu.Ulterior,prin absorbţia PSM de către PSD, a devenit membru PSD şi senator ales în legislatura 2004-2008.
Deşi a avut 20 de ani la dispoziţie şi ocazii nelimitate să o facă, Păunescu nu şi-a cerut niciodată scuze pentru trecutul de unealtă a unui regim care a făcut mai multe victime decât fascismul la nivel mondial.
Ieri, Adrian Păunescu a încetat din viaţă.Posturile TV din România s-au întrecut în a-i crea acestuia o aură de personalitate marcantă a ultimilor decenii. Am şi eu o vorba pentru profesioniştii media care au lucrat la materialele respective:Spuneţi-le asta celor care şi-au pierdut tinereţile în puscarille comuniste pentru că au avut îndrăzneala să nu participe la visul de aur al omenirii.
Perioada postdecembrista l-a prins ca membru marcant şi senator al Partidului Socialist al Muncii, fondat de foşti nomenclaturişti şi condus de Ilie Verdet, fost prim-ministru al lui Ceauşescu.Ulterior,prin absorbţia PSM de către PSD, a devenit membru PSD şi senator ales în legislatura 2004-2008.
Deşi a avut 20 de ani la dispoziţie şi ocazii nelimitate să o facă, Păunescu nu şi-a cerut niciodată scuze pentru trecutul de unealtă a unui regim care a făcut mai multe victime decât fascismul la nivel mondial.
Ieri, Adrian Păunescu a încetat din viaţă.Posturile TV din România s-au întrecut în a-i crea acestuia o aură de personalitate marcantă a ultimilor decenii. Am şi eu o vorba pentru profesioniştii media care au lucrat la materialele respective:Spuneţi-le asta celor care şi-au pierdut tinereţile în puscarille comuniste pentru că au avut îndrăzneala să nu participe la visul de aur al omenirii.
Tuesday, November 02, 2010
Alegeri 2010
7:00 am ET A inceput votarea in Georgia, Indiana, Kentucky, South Carolina, Vermont and Virginia
7:30 am ET Urmeaza Ohio, West Virginia si North Carolina
8:00 am ET Alabama, Connecticut, Delaware, Florida, Illinois, Maine, Maryland, Massachusetts, Mississippi, Missouri, New Hampshire, New Jersey, Oklahoma, Pennsylvania si Tennessee
8:30 am ET Arkansas intra in cursa
7:30 am ET Urmeaza Ohio, West Virginia si North Carolina
8:00 am ET Alabama, Connecticut, Delaware, Florida, Illinois, Maine, Maryland, Massachusetts, Mississippi, Missouri, New Hampshire, New Jersey, Oklahoma, Pennsylvania si Tennessee
8:30 am ET Arkansas intra in cursa
9 a.m. ET – Colorado, Kansas, Louisiana, Michigan, Minnesota, Nebraska, New Mexico, New York, North Dakota, Rhode Island, South Dakota, Texas, Wisconsin şi Wyoming îşi deschid urnele
10 a.m. ET - De acum se votează în Arizona, Iowa, Montana, Nevada şi Utah
La 11:00 am ET intră în cursă şi ultimele state:California, Idaho, Oregon şi Washington. Preşedintele Obama va susţine o conferinţa de presă mâine la 1:00 pm.
Michelle Malkin se întreabă cât vor investi democraţii în mită electorală astăzi:
http://michellemalkin.com/2010/11/02/how-much-walking-around-money-will-dems-spend-today/
12:47 p.m ET Illinois În cursa senatorială pentru locul lăsat vacant de preşedintele Obama, republicanul Kirk conduce în ultimele sondaje în faţa democratului Giannoulias cu un procent aflat în marja de eroare http://www.realclearpolitics.com/epolls/2010/senate/il/illinois_senate_giannoulias_vs_kirk-1092.html
Democraţii aruncă în luptă $1.000.000 cash, sperând să salveze ce se mai poate. Chiar cu preţul cumpărării voturilor http://townhall.com/columnists/GuyBenson/2010/11/02/illinois_hardball_politics_democrats_are_prepared_to_steal_this_election/page/full/
5:26 p.m. ET Delaware Echipele de campanie ale democraţilor din Delaware şi Connecticutt sunt în stare de panică: numărul de alegători prezenţi la urne din districtele majoritar democrate sunt sub aşteptări. Bineînţeles, de vină nu sunt catastrofalele politici socialiste ale administraţiei Obama, ci huliganii care o susţin pe Christine O'Donnell.
http://michellemalkin.com/2010/11/02/coons-campaign-those-damned-cheering-odonnell-thugs-are-scaring-voters-away/
6:01 p.m. ET A început numărătoarea! O parte din secţiile de votare din Indiana şi Kentucky s-au închis.
7:12 p.m. ET Primele estimări FOX News: 9-1 în Camera Reprezentanţilor pentru republicani.3-0 la Senat(Rand Paul-KY, Jim Demint-SC şi Dan Coats-IN)
7:32 p.m. ET FOX News exit poll: 14-1 în Camera Reprezentanţilor pentru republicani.4-0 la Senat(Rand Paul-KY, Jim Demint-SC, Dan Coats-IN şi Rob Portman-OH). Total la Senat:39-27 pentru democraţi.
8:15 p.m. ET FOX News exit poll: 31-6 în Camera Reprezentanţilor pentru republicani.Rubio câştigă în Florida, democraţii iau Delaware şi Connecticutt la Senat. Total la Senat:42-32 pentru democraţi.
8:40 p.m. ET FOX News exit poll:Republicanii iau Senatul în Arkansas,democraţii câştiga în West Virginia.
9:27 p.m. ET FOX News exit poll Senat: Republicanii câştiga în South Dakota, North Dakota şi Kansas. Democraţii iau New Yorkul. La Camera Reprezentanţilor 86-46 pentru republicani.Senat 45-38 pentru democraţi, 2 independenţi.
În cursele guvernatoriale:Oklahoma, Alabama şi South Dakota merg la republicani, Maryland la democraţi.
Şi o predicţie majoră: Camera Reprezentanţilor va fi majoritar republicană. Adio, Nancy Pelosi!
http://nation.foxnews.com/republicans/2010/11/02/pelosi-fired-gop-takes-control-house
10:50 p.m. ET FOX News exit poll Senat: Republicanul Ron Johnson câştiga în Wisconsin. La Camera Reprezentanţilor 155-106 pentru republicani.Senat 45-43 pentru democraţi, 2 independenţi.
Nikky Haley(R) e noul guvernator al statului South Carolina.
11:20 p.m. ET FOX News exit poll Senat: California-Barbara Boxer(D) îşi menţine locul în Senat. Jerry Brown(D) e noul guvernator al statului. La Camera Reprezentanţilor 180-117 pentru republicani.Senat 47-44 pentru democraţi, 2 independenţi.
12:03 am ET FOX News exit poll: O uriaşa vicorie a republicanilor în Ohio-John Kasich este noul guvernator al statului, învingându-l pe guvernatorul în funcţie, Ted Strickland.Obama a vizitat Ohio de nu mai puţin de 12 ori pe perioada campaniei electorale. Ohio este considerat "swing state", unde numărul de simpatizanţi republicani şi democraţi e sensibil egal, independenţii făcând diferenţa Nici un republican nu a reuşit să câştige preşedinţia SUA fără să câştige statul Ohio.
12:15 a.m. ET FOX News exit poll Senat : Toomey(R) câştigă în Pennsylvania.Kirk(R)-Illinois- devine senator pe locul care a aparţinut preşedintelui Obama. Biran Sandoval(R) este noul guvernator al satatului Nevada, în detrimentul lui Rory Reid, fiul lui Harry Reid. La Camera Reprezentanţilor 208-144 pentru republicani.Senat 48-46 pentru democraţi, 2 independenţi.
12:35 a.m. ET FOX News exit poll Senat : Harrry Reid(D) îşi conservă locul pentru încă un mandat.La Camera Reprezentanţilor 218-147 pentru republicani.Senat 49-46 pentru democraţi, 2 independenţi.
1:15 a.m. ET FOX News .Buck(R) are avantaj de 2 procente la Senat în Colorado, după numărătoarea a jumătate din voturi.La Camera Reprezentanţilor 225-154 pentru republicani.Senat 49-46 pentru democraţi, 2 independenţi.
10 a.m. ET - De acum se votează în Arizona, Iowa, Montana, Nevada şi Utah
La 11:00 am ET intră în cursă şi ultimele state:California, Idaho, Oregon şi Washington. Preşedintele Obama va susţine o conferinţa de presă mâine la 1:00 pm.
Michelle Malkin se întreabă cât vor investi democraţii în mită electorală astăzi:
http://michellemalkin.com/2010/11/02/how-much-walking-around-money-will-dems-spend-today/
12:47 p.m ET Illinois În cursa senatorială pentru locul lăsat vacant de preşedintele Obama, republicanul Kirk conduce în ultimele sondaje în faţa democratului Giannoulias cu un procent aflat în marja de eroare http://www.realclearpolitics.com/epolls/2010/senate/il/illinois_senate_giannoulias_vs_kirk-1092.html
Democraţii aruncă în luptă $1.000.000 cash, sperând să salveze ce se mai poate. Chiar cu preţul cumpărării voturilor http://townhall.com/columnists/GuyBenson/2010/11/02/illinois_hardball_politics_democrats_are_prepared_to_steal_this_election/page/full/
5:26 p.m. ET Delaware Echipele de campanie ale democraţilor din Delaware şi Connecticutt sunt în stare de panică: numărul de alegători prezenţi la urne din districtele majoritar democrate sunt sub aşteptări. Bineînţeles, de vină nu sunt catastrofalele politici socialiste ale administraţiei Obama, ci huliganii care o susţin pe Christine O'Donnell.
http://michellemalkin.com/2010/11/02/coons-campaign-those-damned-cheering-odonnell-thugs-are-scaring-voters-away/
6:01 p.m. ET A început numărătoarea! O parte din secţiile de votare din Indiana şi Kentucky s-au închis.
7:12 p.m. ET Primele estimări FOX News: 9-1 în Camera Reprezentanţilor pentru republicani.3-0 la Senat(Rand Paul-KY, Jim Demint-SC şi Dan Coats-IN)
7:32 p.m. ET FOX News exit poll: 14-1 în Camera Reprezentanţilor pentru republicani.4-0 la Senat(Rand Paul-KY, Jim Demint-SC, Dan Coats-IN şi Rob Portman-OH). Total la Senat:39-27 pentru democraţi.
8:15 p.m. ET FOX News exit poll: 31-6 în Camera Reprezentanţilor pentru republicani.Rubio câştigă în Florida, democraţii iau Delaware şi Connecticutt la Senat. Total la Senat:42-32 pentru democraţi.
8:40 p.m. ET FOX News exit poll:Republicanii iau Senatul în Arkansas,democraţii câştiga în West Virginia.
9:27 p.m. ET FOX News exit poll Senat: Republicanii câştiga în South Dakota, North Dakota şi Kansas. Democraţii iau New Yorkul. La Camera Reprezentanţilor 86-46 pentru republicani.Senat 45-38 pentru democraţi, 2 independenţi.
În cursele guvernatoriale:Oklahoma, Alabama şi South Dakota merg la republicani, Maryland la democraţi.
Şi o predicţie majoră: Camera Reprezentanţilor va fi majoritar republicană. Adio, Nancy Pelosi!
http://nation.foxnews.com/republicans/2010/11/02/pelosi-fired-gop-takes-control-house
10:50 p.m. ET FOX News exit poll Senat: Republicanul Ron Johnson câştiga în Wisconsin. La Camera Reprezentanţilor 155-106 pentru republicani.Senat 45-43 pentru democraţi, 2 independenţi.
Nikky Haley(R) e noul guvernator al statului South Carolina.
11:20 p.m. ET FOX News exit poll Senat: California-Barbara Boxer(D) îşi menţine locul în Senat. Jerry Brown(D) e noul guvernator al statului. La Camera Reprezentanţilor 180-117 pentru republicani.Senat 47-44 pentru democraţi, 2 independenţi.
12:03 am ET FOX News exit poll: O uriaşa vicorie a republicanilor în Ohio-John Kasich este noul guvernator al statului, învingându-l pe guvernatorul în funcţie, Ted Strickland.Obama a vizitat Ohio de nu mai puţin de 12 ori pe perioada campaniei electorale. Ohio este considerat "swing state", unde numărul de simpatizanţi republicani şi democraţi e sensibil egal, independenţii făcând diferenţa Nici un republican nu a reuşit să câştige preşedinţia SUA fără să câştige statul Ohio.
12:15 a.m. ET FOX News exit poll Senat : Toomey(R) câştigă în Pennsylvania.Kirk(R)-Illinois- devine senator pe locul care a aparţinut preşedintelui Obama. Biran Sandoval(R) este noul guvernator al satatului Nevada, în detrimentul lui Rory Reid, fiul lui Harry Reid. La Camera Reprezentanţilor 208-144 pentru republicani.Senat 48-46 pentru democraţi, 2 independenţi.
12:35 a.m. ET FOX News exit poll Senat : Harrry Reid(D) îşi conservă locul pentru încă un mandat.La Camera Reprezentanţilor 218-147 pentru republicani.Senat 49-46 pentru democraţi, 2 independenţi.
1:15 a.m. ET FOX News .Buck(R) are avantaj de 2 procente la Senat în Colorado, după numărătoarea a jumătate din voturi.La Camera Reprezentanţilor 225-154 pentru republicani.Senat 49-46 pentru democraţi, 2 independenţi.
Saturday, October 30, 2010
Ambasadorul John Bolton: O alegere între modelul european şi cel american
Evenimentele dramatice din Europa ultimelor săptămâni au demonstrat importanţa alegerilor care urmează să aibă loc pe 2 noiembrie în SUA.
Există puţine îndoieli că aceste alegeri constituie un referendum cu privire la filozofia, politicile şi performanţa preşedintelui Obama, aflat la jumătatea mandatului.
Orice cetăţean american care se îndoieşte de importanţa votului pe care îl va depune în câteva zile trebuie doar să ia aminte la evenimentele care au loc în Europa ultimelor luni pentru a vedea consecinţele continuării politicilor promovate de administraţia Obama.
Propunerea preşedintelui Sarkozy de creştere a vârstei de pensionare de la 60 la 62 de ani a fost “salutata” cu revolte de stradă.
Revoltei începută de sindicalişti i s-au alăturat studenţii, într-o asociere care ne aminteşte de protestele de stradă ale muncitorilor şi studenţilor din Europa anilor ‘60.
În urmă cu numai câţiva ani studenţii s-au revoltat pe fondul nesiguranţei legate de găsirea unui loc de muncă după absolvirea facultăţii. Ei au cerut slujbe garantate pe viaţă, eventual la stat, în detrimentul unei cariere în mediul privat.
În mai anul acesta, demonstraţiile violente din Grecia au avut ca subiect împotrivirea la reducerea beneficiilor pentru cei asistaţi social şi reducerea subventiilor de stat, practici care încălcau politica fiscală a UE şi puneau în pericol viabilitatea monedei europene. Deşi temerile cu privire la moneda Euro au mai scăzut, problemele fundamentale de structură ale UE rămân nerezolvate, ca şi probabilitatea unor noi revolte având ca scenă capitala Greciei.
Deşi Senatul Franţei a aprobat creşterea vârstei de pensionare, stabilitatea guvernului Sarkozy rămâne sub semnul întrebării. Ironic sau nu, Sarkozy a preluat preşedinţia Franţei promiţând schimbarea orientării economiei franceze în sensul reducerii influenţei statului. Dacă va ceda presiunilor create de schimbări minore cum ar fi creşterea vârstei de pensionare, mandatul său de preşedinte va sfârşi printr-un eşec.
În Marea Britanie, Cabinetul Primului Ministru James Cameron a anunţat masive reduceri bugetare menite să anihileze decenii în care guvernele anterioare au cheltuit, aducând deficitul bugetar la cote alarmante. Aceste reduceri sunt comparabile sau le chiar depăşesc pe cele iniţiate de Margaret Tatcher în 1979, când a fost aleasă Prim-Ministru. În jur de 500.000 de posturi din administraţie vor fi eliminate iar vârsta de pensionare va creşte de la 65 la 66 de ani. “Azi e ziua în care Guvernul Marii Britanii plăteşte pentru un deceniu de acumulat datorii”, declara in Camera Comunelor George Osborne – Şeful Fiscului.
Opinia publică cu privire la măsurile de austeritate luate de Cabinetul Cameron e încă în formare, dar acesta i-a pus în gardă pe britanici cu privire la măsurile pe care le va lua ca Prim-Ministru încă din Campania electorală. Îngrijorător pentru americani e faptul că reducerile bugetare vor avea un impact serios asupra bugetului Apărării, punând sub semnul întrebării capacitatea Londrei de a juca un principal în Alianţa Nord Atlantică şi de a fi aliatul principal al SUA.
De fapt, reacţia tipică a experţilor pe probleme de apărare din SUA e că “putea fi şi mai rău”, palidă consolare când SUA se confruntă cu talibanii şi Al Qaeda în Afganistan.
Evenimentele ultimelor luni din Europa vin să sublinieze cât de greu e să ţii piept nesfârşitei intruziuni a statului în societate şi cât de greu e să schimbi chiar şi falimentarele politici etatiste. Cetăţenii devin dependenţi şi ataşaţi de beneficiile pe care le primesc în numele protecţiei sociale, începând în a se considera intreptăţiţi să primească ceva fără a oferi nimic în schimb. Astfel, paşii necesari balansării deficitului bugetar pot fi dureroşi.
Având în faţă exemplele enumerate mai sus, cetăţenii americani pot vedea cât de importantă este opţiunea pe care sunt chemaţi să şi-o exercite la urne pe 2 noiembrie. Alegerea pe care o au de făcut e clară: întoarcerea la America aşa cum a fost ea gândită de Părinţii Fondatori sau coborârea în adâncurile social democraţiilor europene ca Franţa sau Grecia.
Preluarea de către stat a celor doi mari producători de automobile, masiva reformă a sistemului de sănătate după modelul socialist European sau extravaganta creştere a cheltuielilor bugetare nu au nimic de-a face cu redresarea de după criza financiară din 2008. Având susţinerea majorităţii în Congres, ţelul preşedintelui Obama de a schimba fundamental structura şi direcţia în care se îndreaptă societatea americană pare din ce în ce mai aproape de atins.
Însă, din nefericire pentru Obama şi cei care îl slăvesc, America n-a încetat să fie o societate de centru-dreapta.
În număr din ce în ce mai mare, publicul american consideră banii aruncaţi pe piaţă pentru a stimula economia nu şi-au atins scopul, creşterea taxelor micşorează substanţial şansele de relansare economică, iar extinderea fără precedent a influenţei statului în economie este nejustificată.
Răspunsul venit din partea preşedintelui Obama este unul schizofrenic, promiţând continuarea politicilor radicale în cazul în care va evita un dezastru electoral marţea viitoare, în acelaşi timp în care sugerează că s-a învăţat minte şi că va fi mai puţin radical pe viitor.
Deşi alegerile de pe 2 noiembrie sunt un test foarte important, adevăratul test va fi peste 2 ani, când Obama va candida pentru cel de-al doilea mandat. Atunci însă, evenimentele din Europa vor evidenţia din nou opţiunile diametral opuse pe care le vor avea alegătorii americani.
Articolul in original la:
John R. Bolton a reprezentat SUA ca ambasdor la ONU şi este actualmente colaborator al Fox News.
Subscribe to:
Posts (Atom)